O femeie din Iași a deschis un proces pentru a-și revendica dreptul de a deveni mamă utilizând un embrion conceput cu soțul ei, decedat recent într-un accident rutier. Aceasta a apelat la fertilizare „in vitro”, însă cu o săptămână înainte de implantare, soțul ei a murit. Conform contractului cu clinica de fertilizare, embrionii rămași sunt distruși în cazul decesului unuia dintre beneficiari.
Părinții și fratele bărbatului s-au opus vehement, acuzând-o pe văduvă de egoism, având în vedere implicațiile asupra moștenirii. Judecătorii s-au confruntat cu un caz unic, fără precedent în legislația românească, ceea ce a complicat procesul decizional.
Emilia C. și soțul ei au încercat timp de trei ani să devină părinți, trecând prin mai multe proceduri de fertilizare. După decesul soțului, femeia a decis să continue demersurile pentru a avea un copil, considerând că dorința lor comună nu ar trebui să fie afectată de tragedie.
Cererea sa a fost respinsă inițial de clinică, care a argumentat că decesul soțului înseamnă încetarea contractului. Emilia a atacat această decizie în instanță, argumentând că ambii soți își doreau un copil și că nu era prevăzut un mecanism legal pentru astfel de situații.
Judecătorii au recunoscut complexitatea cazului, având în vedere legislația limitată privind reproducerea asistată. Aceștia au subliniat că dorința de a avea un copil nu poate fi considerată egoistă și că interesul superior al copilului trebuie să fie o prioritate.
Instanța a decis să continue procedurile de fertilizare „in vitro”, subliniind că decizia nu este definitivă și poate fi contestată.
