În cadrul administrației publice, există situații care ilustrează contradicții instituționale evidente. Un exemplu relevant este cel al contribuabilului care se află simultan în postura de creditor și debitor față de stat. Acesta are sume de recuperat de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), dar este, în același timp, executat silit de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) pentru datorii către același buget al asigurărilor de sănătate.
Acest nonsens subliniază disfuncționalitățile dintr-un sistem care se vrea „digitalizat” și „orientat spre contribuabil”. În loc ca instituțiile să colaboreze, ele acționează autonom, generând confuzie pentru contribuabili. De mai mulți ani, această problemă persistă din cauza legislației fragmentate. Cadrul juridic actual nu permite compensarea directă a creanțelor certe pe care contribuabilii le au față de CNAS și obligațiile fiscale gestionate de ANAF. Deși Codul de procedură fiscală prevede o formă de compensare, aceasta este extrem de birocratică și necesită multiple aprobări.
În plus, reglementările existente, precum OUG nr. 158/2005, nu permit compensarea directă între sumele de încasat și obligațiile către stat. Drept urmare, mii de IMM-uri așteaptă luni de zile rambursări, în timp ce ANAF le poprește conturile pentru datorii similare. Într-un sistem normal, aceste creanțe ar fi putut să se anuleze reciproc, evitând astfel acumularea de penalități și neîncredere.
Recent, a fost propus un proiect de lege care vizează corectarea acestei anomalii, stabilind un mecanism de compensare între creanțele contribuabililor și obligațiile restante către bugetul FNUASS. Conform acestui proiect, creanțele ar putea fi compensate la cererea contribuabilului sau din oficiu, iar diferențele pozitive ar urma să fie restituite în maximum 30 de zile. Creanțele aflate în litigiu ar fi exceptate până la soluționarea acestora. De asemenea, proiectul propune ca CNAS și ANAF să asigure interoperabilitatea sistemelor lor informatice pentru facilitarea verificărilor și compensărilor automatizate.
Din perspectiva economică, măsura este logică și ar putea avea efecte pozitive asupra lichidității mediului de afaceri, în special pentru IMM-uri. Beneficiile economice incluse sunt: (i) reducerea poverii fiscale prin compensarea creanțelor, (ii) evitarea penalităților și executărilor nejustificate, (iii) scăderea costurilor administrative și (iv) creșterea încrederii în instituțiile publice. La nivel macroeconomic, acest mecanism ar fluidiza execuția bugetară și ar diminua litigiile.
Însă, rămâne întrebarea dacă acest proiect va fi implementat cu succes. Experiența arată că, în România, chiar și cele mai bine concepute legi se pot împotmoli în procesul de aplicare. Interconectarea bazelor de date între CNAS și ANAF este o promisiune nerealizată de ani de zile. De asemenea, este esențial să se stabilească cine va decide efectiv asupra compensației și cum vor fi gestionate eventualele erori de calcul. Dacă acest proiect va fi adoptat și implementat corect, ar putea reprezenta un pas semnificativ înainte spre un sistem fiscal mai echitabil, care să funcționeze în interesul contribuabililor.
