Originea lui Moș Crăciun este legată de numele Sinterklaas, folosit de olandezi și belgieni pentru a-l desemna pe Moș Nicolae. Prima mențiune a numelui Santa Claus a apărut în New York City, în 1773, într-un ziar local.
Conceptul de a coborî pe horn a fost popularizat de cartea satirică A History of New York, scrisă de Washington Irving și publicată în 1809.
Cei opt reni care îl însoțesc pe Moș Crăciun au fost introduși în poeziile de Crăciun, în special în ’Twas the Night Before Christmas. Aceștia au fost inspirați de legenda lui Odin, zeul germanic, cunoscut pentru călătoria sa pe un cal cu opt picioare, unde copiii care lăsau hrană pentru calul său primeau cadouri. Nu se știe exact cum au fost transformați acești opt picioare în reni.
Imaginea clasică a lui Moș Crăciun, îmbrăcat în roșu, a fost popularizată de Coca Cola, care a lansat prima sa reclamă cu Moșul în 1931. Înainte de această campanie, Moș Crăciun putea purta diferite culori de Crăciun, inclusiv verde sau auriu.
Până la finele secolului XIX, Moș Crăciun era considerat burlac. Prima mențiune a Crăciuniței a apărut în 1849, într-o poveste numită Legenda Crăciunului de James Rees.
Culorile tradiționale ale Crăciunului au fiecare o semnificație. Roșu simbolizează sângele lui Isus Hristos, verdele este asociat cu renașterea vieții, iar auriul reprezintă regalitatea și lumina.
Un brad de Crăciun trebuie să crească timp de șapte ani pentru a fi utilizat în timpul sărbătorilor. Primul brad artificial a fost creat în Germania, din pene de gâscă vopsite, iar tradiția decorării pomului cu mere și hârtie colorată a fost de asemenea popularizată de aceștia. Martin Luther a fost primul care a adăugat luminițe pe bradul de Crăciun.
