În anul 2000, România a trecut cu vederea contribuția lui Dionisie Exiguul, creatorul calendarului creștin, iar în 2025, figura importantă a ierarhului Marcus a fost ignorată, acesta fiind reprezentantul Daciei la Sinodul de la Niceea.
Puțini cunosc numele profesorului Constantin Barbu, o personalitate din Cârța, care, deși nu este foarte mediatizat, a avut un impact semnificativ asupra studiului istoriei culturale românești. Născut în 1954 și absolvent al Facultății de Filologie din Craiova, Barbu a fost bursier la Universitatea din Grenoble. Primele sale lucrări au fost apreciate de mari figuri ale culturii românești și internaționale, cum ar fi Emil Cioran și Mihai Șora.
Barbu a publicat peste 40 de volume de poezie și 35 de cărți de eseuri, despre care Constantin Noica a afirmat că sunt deosebit de valoroase pentru erudiție și istoria literară. De asemenea, a fost implicat în editarea unor lucrări esențiale precum Integrala Manuscriselor Cantemir și Monumenta Romaniae Historica, care cuprind documente importante despre istoria românească.
Un aspect remarcabil al activității sale este identificarea unor manuscrise vechi care atestă prezența românească pe aceste teritorii încă din anul 298, cu Episcopul Evangelicus din Tomis. Dintre acestea, numele lui Marcus, Mitropolit al Tomisului, apare în documente din arhive celebre precum cele de la Vatican și Oxford, confirmând astfel vechimea și importanța istorică a regiunii Dacia.
Barbu a subliniat că aceste descoperiri sunt esențiale pentru înțelegerea istoriei ortodoxiei românești, care se întinde pe o perioadă de o mie de ani. El a evidențiat că Biserica Ortodoxă Română ar trebui să promoveze aceste valori și realizări, pentru a recunoaște contribuția sa în cadrul civilizației europene.
Profesorul Barbu a criticat, de asemenea, absența sprijinului din partea instituțiilor media și culturale, care nu valorifică munca sa și a altor cercetători dedicați. El a spus că, în ciuda eforturilor sale, statul român nu a reușit să organizeze echipe competente care să investigheze arhivele vechi pentru a descoperi informații relevante despre istoria națională.
În concluzie, lucrările lui Constantin Barbu și descoperirile sale valoroase contribuie la o mai bună înțelegere a istoriei culturii românești și a prezenței românilor în contextul european, subliniind necesitatea de a ne recunoaște și celebra valorile culturale.
