Există femei care se dedică muncii și își asumă responsabilități, dar adesea le este greu să spună „nu”. Acestea se simt obligate să răspundă afirmativ cerințelor din jur, chiar și atunci când nu își doresc cu adevărat. De multe ori, ele se preocupă mai mult de starea celor din jur decât de propriile nevoi.
Acest comportament nu este neapărat un defect, ci mai degrabă o adaptare învățată de timpuriu. Dacă am descoperit că a fi plăcute sau utile ne aduce siguranță, este posibil să continuăm să acționăm astfel, chiar și în absența acelui context. Această adaptare ne poate face să fim văzute ca persoane de încredere, capabile să mențină echilibrul. Totuși, pe parcurs, putem pierde din vedere propriile dorințe.
Fenomenul cunoscut ca „people-pleasing” nu este un diagnostic, ci un model comportamental în care nevoile celorlalți sunt prioritizate automat, ceea ce poate duce la un conflict interior.
Mulți dintre noi ne regăsim în această situație. De-a lungul timpului, am fost mereu disponibili și am căutat soluții pentru a îndeplini așteptările celor din jur. Experiențele personale și formarea ca Life Coach m-au ajutat să observ aceste mecanisme și să îmi definesc limitele. Este esențial să facem distincția între nevoile noastre reale și standardele impuse de alții.
Standardele sunt preluate din familie, mediu social și relații, devenind atât de familiare încât ajungem să le considerăm alegerile noastre. Primul pas în schimbare este să observăm reflexele noastre automate de reacție, fără a căuta vinovați, ci pentru a înțelege mai bine situațiile.
Odată ce începem să facem diferența între nevoile noastre și așteptările externe, putem identifica mai clar limitele personale. Exprimarea acestora nu necesită justificări nesfârșite, iar la început putem simți vinovăție. Aceasta nu indică neapărat o acțiune greșită, ci este o reacție a unui tipar vechi.
Felul în care ne percepem valoarea influențează și capacitatea noastră de a stabili limite. Dacă ne evaluăm valoarea prin utilitatea față de ceilalți, vom avea dificultăți în a ne impune propriile nevoi. A avea limite nu înseamnă a deveni egoiste, ci a putea să fim acolo pentru ceilalți fără a ne neglija pe noi înșine.
Pe parcurs, putem observa schimbări semnificative: recunoaștem limitele înainte de a le depăși, nu mai justificăm fiecare alegere și acceptăm că nemulțumirea altora nu ne afectează în mod direct. În acest proces, putem distinge între dorința personală „Vreau să fac asta” și obligația învățată „Trebuie să fac asta”.
Maria Platon – Life Coach
