În județul Mureș, mai multe localități se confruntă cu lipsa apei potabile în anul 2025, din cauza poluării cu sare generată de o salină inundată la Praid. Această situație alarmantă nu este fără soluții, însă aplicarea lor în România este o provocare majoră.
Problema nu se limitează la poluare, ci reflectă o ineficiență profundă în gestionarea resurselor de apă. Instituțiile sunt conduse de persoane numite pe criterii politice, fără expertiză tehnică, ceea ce contribuie la stagnarea progresului. De exemplu, mulți dintre cei aflați în funcții de decizie nu au cunoștințele necesare pentru a implementa soluții eficiente, cum ar fi filtrarea apei.
Un exemplu de tehnologie care ar putea ajuta este utilizarea unităților mobile de desalinizare. Aceste echipamente pot transforma apa sărată în apă potabilă rapid, dar în România, astfel de soluții nu sunt aplicate din lipsă de viziune și competență.
Chiar și infrastructura de apă ar putea fi îmbunătățită prin instalarea de stații de osmoză inversă, o tehnologie deja utilizată cu succes în alte țări. Totuși, România continuă să se confrunte cu aceste probleme din cauza lipsei de specialiști care să propună și să implementeze soluțiile necesare.
Poluarea de la Praid nu este doar o problemă ecologică, ci și una instituțională. Statul român se află într-o criză de competență, unde deciziile se iau fără a consulta experții în domeniu. Astfel, zeci de mii de oameni suferă din cauza lipsei apei potabile, iar situația devine din ce în ce mai gravă pe măsură ce vara avansează.
Rezolvarea acestor probleme necesită nu doar resurse financiare, ci și o schimbare fundamentală în modul în care sunt gestionate instituțiile publice. Este esențial ca România să revină la o administrație bazată pe competență, nu pe loialitate.
