La începutul secolului XX, scriitorul Alexandru Vlahuță a călătorit prin România pentru a scrie despre peisajele pitorești ale țării, iar una dintre opririle sale a fost în Novaci, un sat pitoresc situat la poalele munților, pe malul râului Gilort. Vlahuță a fost impresionat de frumusețile naturale și de viața localnicilor, descriind atmosfera locului cu detalii vii.
După o drumeție de câteva zile prin munți, Vlahuță s-a întors în Novaci într-o duminică, unde a observat o horă mare la cârciuma din centrul satului. El a lăudat frumusețea și puritatea caracterului novăcenilor, remarcând tradițiile și obiceiurile acestora.
Însemnările lui au fost scrise la umbra unui tei, situat lângă clădirea fostei Bănci Populare „Gilortul”, care a fost un loc de adunare pentru localnici. Cu toate acestea, acest tei a fost acoperit în ultimii ani de o cazemată, o construcție care a provocat controverse în comunitate. Criticii consideră că această structură afectează nu doar peisajul, ci și patrimoniul cultural, având în vedere legătura istorică a teiului cu scriitorul Vlahuță.
Localnicii și susținătorii patrimoniului cultural cer demolarea cazematei pentru a restabili valoarea teiului și a inscripționa locul ca un omagiu adus lui Vlahuță, subliniind astfel importanța protejării istoriei și tradițiilor locale.
