Camelia Radulian se impune ca o figură de referință în literatura română contemporană, combinând cu succes poezie și proză scurtă. Cu studii în Litere și Psihologie, Radulian aduce o profunzime stilistică și o introspecție psihologică în lucrările sale. În 2024, la editura Curtea Veche Publishing, publică volumul Tango în oglinzi, un manifest literar ce explorează vulnerabilitatea emoțională și complexitatea identității.
Structurat în trei părți distincte – Plecarea, Gogoși la lighean și Filme ideale – volumul oferă o frescă emoțională, cu narațiuni scurte ce abordează teme precum memoria afectivă și criza identitară. Radulian utilizează narațiunea la persoana întâi, creând un univers populat de personaje fragile, aflate în căutarea sensului.
Prin stilul său, autoarea îmbină observația antropologică cu lirismul, fiecare povestire transcenzând limitele biografice pentru a deveni universală. Acest mix de emoție și introspecție îi conferă volumului o autenticitate și o forță expresivă deosebite.
Valoarea literară a Tango în oglinzi se regăsește în capacitatea sa de a reflecta realitatea românească posttranzițională, caracterizată prin alienare și nostalgie. Personajele sale, de la bunici la părinți și copii, sunt emblematici pentru experiențele românești contemporane, fiind descriși cu o delicatețe ce evită patetismul.
Stilistic, Radulian se distinge printr-o expresivitate ce oscilează între lirism și ironie. Tematica oglinzii se împletește cu o introspecție profundă, devenind un instrument de reflecție asupra sinelui și a realităților incomode ale vieții. Scrierea sa nu se rezumă la anecdote, ci caută să captureze trăirile fragmentate ale existenței.
În concluzie, Tango în oglinzi reprezintă o contribuție semnificativă la literatura română, invitând cititorii să reflecteze asupra emoțiilor și identităților. Cu o abordare profundă și o sensibilitate actuală, Radulian confirmă statutul său ca o prozatoare de valoare, capabilă să rezoneze cu temerile și neliniștile contemporane.
