Peter Neagoe, scriitor și artist american de origine română, a adus un omagiu sculptorului Constantin Brâncuși în lucrarea sa, „Sfântul din Montparnasse”, publicată postum în 1965. Aceasta îmbină faptele biografice cu elemente de ficțiune, explorând prietenia celor doi artiști de-a lungul a peste cincizeci de ani.
Neagoe, născut în Transilvania în 1881, a urmat studii la Academia de Arte Frumoase din București, unde s-a întâlnit cu Brâncuși. După ce a emigrat în America în 1906, a continuat studiile artistice și a lucrat ca artist. Între 1926 și 1933, s-a stabilit la Paris, unde a reînnoit legătura cu Brâncuși, care devenise o figură centrală în arta modernă.
Romanul lui Neagoe este structurat în treizeci și șase de capitole, fiecare având un titlu asociat cu lucrările lui Brâncuși. Deși detaliile despre copilăria și educația lui Brâncuși sunt prezentate succint, lucrarea se concentrează pe procesul său creativ și pe impactul pe care l-a avut asupra artei moderne.
Brâncuși a fost influențat de cultura orientală, având o apreciere deosebită pentru arta asiatică, ceea ce se reflectă în lucrările sale. A afirmat că fiecare material are „un suflet ascuns”, pe care îl descoperă prin sculptură. De asemenea, Neagoe subliniază relațiile lui Brâncuși cu alți artiști avangardiști, precum Apollinaire și Modigliani, și impactul acestora asupra carierei sale.
În ceea ce privește aspectele personale, romanul explorează dragostea lui Brâncuși pentru mai multe femei, inclusiv o frumoasă americană, Elaine Fayre, și relațiile complexe pe care le-a avut de-a lungul vieții. De-a lungul cărții, se evidențiază caracterul său modest, altruismul și dragostea față de țara natală, România.
În concluzie, „Sfântul din Montparnasse” oferă o privire captivantă asupra vieții și operei lui Brâncuși, evidențiind nu doar realizările sale artistice, ci și laturile umane ale acestuia, într-o epocă marcată de schimbări culturale profunde.
