În Duminica a 5-a după Rusalii, se citește pericopa evanghelică din Matei, care relatează vindecarea a doi demonizați din Gadara, o zonă situată la est de Râul Iordan. Acești oameni erau atât de controlați de forțele malefice încât amenințau pe oricine încerca să treacă pe calea lor.
Sub influența diavolului, cei doi bărbați deveniseră incapabili să se integreze în comunitate, fiind astfel depărtați de semenii lor. Întâlnirea cu Iisus Hristos a fost marcată de o întrebare provocatoare: „Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu?” Aceasta sugerează că demonii recunosc divinitatea lui Hristos și se tem de El.
Vindecarea acestor oameni demonizați evidențiază puterea lui Hristos, care este singurul capabil să îi elibereze. Din păcate, reacția comunității a fost de a-L alunga pe Mântuitor, preferând să își păstreze bunurile materiale decât să accepte lumina divină.
În timpul actual, mulți oameni se îndoiesc de existența răului, ignorând astfel influența diavolului. Aceasta este o capcană, deoarece distorsionează percepția asupra moralității și a răspunderii în fața lui Dumnezeu. Demonii, deși reali, sunt temători de judecata divină, în timp ce mulți oameni trăiesc fără să ia în serios această realitate.
Dialogul dintre demonizați și Iisus reiterează tema fricii de judecată, iar rugămintea demonilor de a fi trimiși în turma de porci arată natura lor vicleană. Împlinind cererea lor, Iisus le arată puterea, dar și determinarea de a nu permite răului să prevaleze.
Această poveste din Gadara ne reamintește că, indiferent de vremuri, adevărul divin rămâne constant și că alegerea între bine și rău este o realitate cu care ne confruntăm zi de zi.
