La începutul toamnei, se împlinesc 32 de ani de la dispariția lui Nicolae Vânătoriu, un renumit arhitect și sculptor din Gorj, dedicat promovării valorilor satului românesc. Născut pe 28 septembrie 1911 în Argetoaia, județul Dolj, Vânătoriu a fost atras de frumusețea tradițiilor rurale încă din copilărie.
După ce a absolvit Școala Tehnică de Arhitectură, a servit în Armata Regală din 1934 până în 1947, când a fost trecut în rezervă. A locuit majoritatea vieții la Târgu-Jiu, unde a contribuit semnificativ la dezvoltarea Muzeului Arhitecturii Populare de la Curtișoara, alături de profesoara Elena Udriște.
Vânătoriu a realizat schițele pentru muzeu în 1969, punând bazele unei importante moșteniri culturale. După război, s-a adaptat regimului comunist, deschizând un atelier de tinichigerie și ulterior o moară, dar pasiunea pentru sculptură, pictură și arhitectură a rămas dominantă în viața sa.
Opera sa include lucrări inspirate de viața rurală, cum ar fi „Mitu Ciobanul” și „Baci cu furcă în brâu”, dar și picturi evocatoare ce reflectă tradițiile satului. Folosind o tehnică originală cu pastă de argilă, a creat tablouri precum „Troiță” și „Olteancă cântând”, care au captivat publicul la expozițiile din Târgu-Jiu și pe litoralul românesc.
Muzeul de la Curtișoara adăpostește monumente de arhitectură populară, inclusiv biserici și case tradiționale, fiind un punct de referință pentru cultura gorjeană. De asemenea, Vânătoriu a avut o legătură strânsă cu celebrul sculptor Constantin Brâncuși, având o relație de respect reciproc.
Contribuțiile sale au fost recunoscute de contemporanii săi, iar amintirile despre Vânătoriu continuă să inspire noi generații de artiști și iubitori de cultură.
