Nicolae Diaconu, o figură proeminentă în cultura gorjeană, a lăsat o amprentă profundă asupra comunității prin eforturile sale neobosite de promovare a artei și literaturii. Vasile Vasiescu, un coleg de breaslă, subliniază că puțini au reușit să surprindă complexitatea emoțiilor și trăirilor lui Diaconu, care s-a dedicat cu pasiune activităților culturale.
Într-un mediu cultural adesea refractar, Diaconu a fost un promotor al dialogului, încercând să schimbe mentalități și să ofere oportunități tinerelor talente. A ocupat funcția de șef al Culturii în Gorj, unde a reușit să aducă schimbări semnificative în peisajul cultural local.
Generalul Constantin Codiță remarcă realizările lui Diaconu, care a fondat reviste, a publicat cărți și a sprijinit tinerii scriitori. Activitatea sa editorială a contribuit la dezvoltarea culturală a regiunii, oferind o platformă pentru diverse voci literare.
Deși părea uneori distant, Diaconu ascundea o sensibilitate profundă, scriind despre viață și timp cu o înțelegere rar întâlnită. Îndemna la aprecierea fiecărei clipe, văzând în ele un miracol.
Colaboratorii săi, precum George Uscătescu și Spiridon Popescu, au evidențiat contribuțiile lui Diaconu la cultura europeană, considerându-l o personalitate deosebită. Discuțiile sale despre Brâncuși și despre tendințele sociale au fost adesea provocatoare și pline de substanță, reflectând profunzimea gândirii sale.
În plus, Diaconu a fost un susținător al artei și culturii, donând cărți despre Brâncuși pentru a fi prezentate la ambasadele românești din diverse colțuri ale lumii. De-a lungul carierei sale, a fost activ în promovarea literaturii gorjene și a fost recunoscut pentru generozitatea sa față de colegi și tineri scriitori.
Nicolae Diaconu a murit pe 26 iulie 2005, lăsând în urmă o moștenire culturală valoroasă. Activitatea sa a fost recunoscută postum, iar numele său a fost asociat cu Biblioteca orașului Ţicleni, un omagiu adus contribuției sale la dezvoltarea culturii locale.
