În ziua de 27 octombrie, se sărbătorește Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou-Basarabov, un moment deosebit pentru credincioșii din București, care se adună în număr mare pentru a se ruga în fața moaștelor sale. Această tradiție a fost întărită în 1950, când Sfântul Sinod a decis generalizarea cultului său în întreaga Biserică Ortodoxă Română, sporind astfel devotamentul românilor față de acest sfânt originar din țara noastră.
Minunile asociate cu Sfântul Dimitrie sunt numeroase. De-a lungul timpului, mulți oameni au raportat vindecări miraculoase după ce s-au rugat la moaștele sale, iar procesiunile pentru ploaie au adus alinare în vremuri de secetă. Iconografia și slujbele dedicate sfântului au fost tipărite de mai multe ori, demonstrând astfel evlavia profundă a credincioșilor.
Istoricul său este plin de fapte miraculoase. Se spune că domnitorii români au încercat să aducă moaștele sale în țară, dar sfântul a refuzat să plece de pe pământul natal. Doi juncani lăsați liberi au dus la concluzia că moaștele trebuie să rămână la Basarabov, unde au continuat să ofere vindecare și alinare timp de două secole.
Printre cele mai cunoscute minuni se află povestea a două surori care, în încercarea de a lua o părticică din moaște, au fost împiedicate de caii lor să se miște până nu au returnat relicva și au cerut iertare. De asemenea, un monah pe nume Lavrentie a suferit o pedeapsă imediată după ce a deteriorat moaștele, iar doar prin rugăciuni sincere a reușit să fie iertat.
Un alt caz remarcabil este cel al episcopului paralizat Ioanichie, care, după ce a fost adus la racla sfântului, a fost complet vindecat în urma rugăciunilor.
În timpul Primului Război Mondial, moaștele au fost furate de bulgari, dar, printr-o minune, aceștia nu au reușit să părăsească Bucureștiul, iar relicvele au fost readuse la catedrală.
O poveste emoționantă din 1955 ilustrează încă o dată puterea rugăciunii. O femeie a cerut ajutorul preotului pentru soțul său bolnav, iar după ce a citit acatistul sfântului, acesta a avut o viziune cu un doctor care l-a vindecat complet.
Astfel, Sfântul Dimitrie cel Nou rămâne o figură centrală în viața spirituală a românilor, simbolizând credința, vindecarea și speranța.
