Mihai Eminescu, figura emblematică a literaturii române, a început să manifeste simptome severe ale unei boli în iunie 1883, în timpul întoarcerii sale la București din Iași. Prietenul său, Ioan Slavici, a observat o schimbare drastică în comportamentul poetului, care devenise mai irascibil și temător de a fi considerat nebun. La învitatia lui Titu Maiorescu, Eminescu a fost internat în Sanatoriul doctorului Șuțu, unde a început un tratament costisitor, acoperit de Maiorescu.
În octombrie 1883, Eminescu a fost transferat la un sanatoriu din Viena, unde a fost vizitat de Maiorescu și de vărul acestuia, G. Popazu. Maiorescu, îngrijorat de starea lui, a început să publice lucrările lui Eminescu pentru a-l ajuta să fie recunoscut de public. După o perioadă de tratament, starea sa s-a îmbunătățit, iar în februarie 1884, Eminescu a fost externat, având promisiunea unei călătorii în Italia, plătite de prietenii săi.
Deși a reușit să se întoarcă și să lucreze ca subbibliotecar la Biblioteca Centrală din Iași, boala a recidivat, iar Eminescu a fost internat din nou în diferite instituții medicale. În 1888, a fost propus un ajutor financiar de către stat, care a fost adoptat în 1889. Eminescu a continuat să publice poezii sporadic și a fost vizitat de Veronica Micle, iubita sa, care a avut un impact semnificativ asupra vieții sale.
În noaptea de 15 iunie 1889, Eminescu a murit la Sanatoriul „Caritas”. Moartea sa a lăsat un gol imens în cultura română, iar funeraliile au fost onorate de personalități de seamă, printre care foști prim-miniștri și un număr mare de studenți. Sicriul poetului a fost depus într-un catafalc simplu, decorat cu flori și cărți scrise de el.
Serviciul funerar a fost marcat de emoție, iar corul a interpretat câteva dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale. Eminescu a fost înmormântat la Cimitirul Bellu, iar piatra sa funerară, realizată de sculptorul I. Georgescu, poartă versuri care reflectă profunditatea și tragismul geniului său.
În ciuda controverselor legate de ajutorul acordat de Maiorescu, mulți critici literari au ajuns la concluzia că acesta a fost un susținător constant al lui Eminescu, oferindu-i sprijin în momentele cele mai dificile. Moartea sa a fost un moment de reflecție pentru întreaga națiune, iar versurile sale continuă să răsune în conștiința colectivă a românilor.
