Scrisul reprezintă pentru mulți o modalitate de a rămâne conectați cu sinele interior, iar pentru Ioana Burghel, poezia a fost o constantă din perioada școlii. Cu răbdare și dedicare, a adunat un portofoliu impresionant de volume de poezie și a debutat recent în proză. Între viața de economist și expresia literară, Burghel își găsește echilibrul între amintirile din Motru și Glogova.
Glogova, locul care a devenit „acasă” pentru Burghel și familia sa, este o sursă constantă de inspirație. Ea descrie zona ca fiind plină de frumusețe și istorie, un refugiu unde a reușit să își pună rădăcini și să se reconecteze cu trecutul.
Întrebată despre influența literară a vecinului său, maestrul Nicolae Dragoș, Burghel a recunoscut că a fost o bucurie să colaboreze cu o personalitate atât de importantă. Dragoș nu doar că i-a apreciat scrierile, dar i-a oferit și sfaturi prețioase care i-au îmbogățit parcursul literar.
De-a lungul anilor, Burghel a publicat poezie fără a se conforma unor norme stricte, scrisul având pentru ea o valoare terapeutică. A reușit să publice opt volume de poezie și, cu încurajarea lui Dragoș, a făcut pasul către proză, lansând volumul „Magia unei lumi amputate”, care reflectă dispariția tradițiilor satului românesc.
În ceea ce privește scrisul, Burghel simte că se regăsește în ambele forme literare, poezie și proză, fiecare având valoarea sa unică. Colaborările cu reviste literare au fost esențiale pentru dezvoltarea sa, oferindu-i ocazia de a interacționa cu alți scriitori și de a-și evalua poziția în lumea literară.
Ca economist, Burghel își menține echilibrul între cifre și cuvinte, considerând că cele două domenii se completează reciproc. Glogova, nu doar un loc de reședință, ci și un depozit de memorie, îi oferă energie și inspirație pentru scriere.
Într-o lume în care literatura pare să piardă din popularitate, Burghel crede cu tărie în puterea poeziei de a schimba perspectivele și de a readuce cititorii la esențial. Scrie atât pentru sine, cât și pentru ceilalți, având convingerea că, în cele din urmă, valoarea literară se va regăsi în aprecierea cititorilor.
Reflectând asupra carierei sale, Burghel recunoaște că nu s-a văzut niciodată ca o scriitoare de succes, ci ca o persoană care își explorează sufletul prin scris. Își păstrează autenticitatea și își dorește să continue să scrie, lăsându-se purtată de inspirația vieții.
