În luna iunie, când se sărbătoresc Sfinții Apostoli Petru și Pavel, se comemorează și nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, pe 24 iunie. Această zi este deosebită și în folclorul românesc, fiind cunoscută și sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica.
Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, din familia preotului Zaharia, iar mama sa, Elisabeta, provenea din seminția lui Aaron. Nașterea lui a avut loc cu șase luni înainte de nașterea lui Iisus. Îngerul Gavriil i-a vestit lui Zaharia nașterea fiului său în timp ce acesta slujea la templu. Din cauza necredinței sale, Zaharia a rămas mut până la numirea fiului său.
Există un interval din viața Sfântului Ioan despre care nu există multe informații, însă se știe că s-a retras în pustie și a dus o viață austera. Misiunea sa principală a fost să pregătească oamenii pentru venirea lui Hristos, proclamându-L ca Mesia. Mesajul său central era apelul la pocăință, iar cei care își recunoșteau păcatele erau botezați în râul Iordan. El sublinia că, deși boteza cu apă, va veni unul care va boteza cu Duhul Sfânt.
Data de 24 iunie a fost stabilită nu întâmplător; conform Scripturii, zămislirea lui Ioan a avut loc în contextul ceremoniilor din templu. Sfinții Părinți au stabilit ziua de 23 septembrie ca dată a zămislirii și 24 iunie ca zi a nașterii. Această alegere este simbolică, deoarece nașterea lui Ioan coincide cu momentul în care zilele încep să scadă, reprezentând apusul Legii Vechi.
În Evanghelia de la Matei, Hristos îl numește pe Ioan Botezătorul „cel mai mare între cei născuți din femei”, dar subliniază că „cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât el”. Această afirmație reflectă o distincție între misiunea terestră a lui Ioan și realitatea spirituală a împărăției lui Dumnezeu.
Îmbrăcămintea și hrana lui Ioan, conform Evangheliei după Marcu, erau simple și simbolice. El purta o haină din păr de cămilă și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică, simbolizând puritatea și chemarea la Hristos a tuturor oamenilor. Cureaua din piele, pe care o purta, indica renunțarea la păcate.
Sfântul Ioan Botezătorul a fost decapitat la cererea Irodiadei, în timpul unei petreceri organizate de Irod. Tradiția spune că mormântul său a fost profanat în anul 362, iar moaștele sale au fost redistribuite între diferite locații. Biserica a instituit șase sărbători în cinstea sa, inclusiv nașterea sa, zămislirea, tăierea capului și aflarea capului său în diverse ocazii.
