Istoria Ierusalimului este una complexă și plină de controverse, având rădăcini adânci în trecut. Această așezare istorică a fost dezvoltată în jurul râului Gihon, unde locuitorii canaaneni au construit un canal prin stânci pentru a asigura accesul la apă. Arheologii au descoperit un tunel fortificat care proteja sursa de apă, fiind înconjurat de un zid masiv de piatră, sugerând abilitățile avansate de construcție ale canaanenilor. Se crede că acest turn putea fi folosit și ca templu pentru a celebra sacralitatea apei, având în vedere că în alte regiuni din Canaan, regii-preoți ridicau structuri similare pentru protecție.
De-a lungul timpului, Ierusalimul a fost sub influența diverselor puteri, inclusiv egiptenilor, care au dorit să controleze regiunea. Deși nu există dovezi clare că egiptenii au stăpânit efectiv Canaanul, acestora le-au fost asociate simboluri pe vase ceramice care păreau să blesteme regii locali.
În perioada 1458 î.Hr., Ierusalimul a devenit parte din teritoriile egiptene, iar regele local, Abdi-Hepa, a cerut ajutor pentru a se apăra de amenințările externe. Această cetate a fost cunoscută sub numele de „capitala Ţinutului Ierusalimului” și a fost asociată cu numele „Beit Shulmani”, care ar putea fi legat de denumirea modernă Salem. Abdi-Hepa, un rege dintr-o lume înconjurată de puteri străine, a lăsat în urma sa scrisori adresate faraonului, care constituie unele dintre primele dovezi scrise despre Ierusalim.
Arheologia continuă să ofere perspective asupra acestor evenimente, iar cercetătorii analizează dovezile pentru a înțelege evoluția orașului. De exemplu, zidurile și terasele canaanene au fost esențiale pentru dezvoltarea ulterioară a Ierusalimului, iar aceste structuri au rezistat testului timpului.
Ierusalimul este, de asemenea, menționat în scrierile sacre, care ilustrează legătura spirituală a poporului ales cu Dumnezeu. Biblia a devenit o sursă fundamentală de învățătură, oferind nu doar o istorie a Ierusalimului, ci și o narațiune despre credință și revelație. Aceasta a fost scrisă de-a lungul secolelor de diverși autori, având scopuri variate, și continuă să fie o resursă valoroasă atât pentru credincioși, cât și pentru istorici.
