Inginerul Gheorghe Gh. Cuțuliga s-a născut pe 13 octombrie 1924, într-o familie din zona Gilort, fiind unul dintre cei trei copii ai părinților săi, Polia și Gheorghe Cuțuliga.
După ce a terminat patru clase primare, la vârsta de 12 ani, s-a alăturat Regimentului 1 Vânători de Gardă Regina Elisabeta. Această experiență a marcat o ruptură profundă de copilărie, dar i-a oferit și oportunitatea de a-l cunoaște pe generalul Virgiliu Răduțescu, un veteran al mai multor războaie.
În toamna lui 1937, după ce s-a întors acasă, s-a înscris la Gimnaziul Industrial Novaci, pe care l-a absolvit în 1941. A continuat studiile la Școala Tehnică a Aeronauticii din Mediaș, absolvind în primăvara anului 1945. A efectuat stagiile de practică în diverse locații, inclusiv la ASAM București și la Centrul Militar de la Bobocu.
În 1944, a fost mobilizat pe frontul din Slovacia, unde a rămas până la sfârșitul războiului. După întoarcere, a fost repartizat la Subsecretariatul Aerului din București, iar în 1946 a fost trecut în rezervă la cerere.
Cu o diplomă de la Facultatea de Electromecanică din cadrul Institutului Politehnic București, s-a întors în Novaci, căsătorindu-se cu Lenuța Nedu. A lucrat ca profesor de specialitate și, ulterior, ca Șef al Uzinei Electrice din cadrul Centrului de Electrificare Novaci, unde a avut un impact semnificativ asupra electrificării mai multor sate din zonă.
Cu peste 40 de ani de activitate în acest domeniu, Gheorghe Cuțuliga a contribuit la modernizarea infrastructurii electrice din regiune, fiind cunoscut pentru educația sa aleasă și pentru integritatea sa morală. A avut legături strânse cu personalități locale și a păstrat un veritabil muzeu în casa sa, cu documente, fotografii și obiecte de patrimoniu.
Inginerul a trecut în neființă pe 11 aprilie 2013, lăsând în urmă o moștenire durabilă și amintiri prețioase pentru comunitatea din Novaci. Realizările sale vor rămâne în conștiința generațiilor viitoare, fiind un exemplu de dedicare și noblețe sufletească.
