Recent, în timpul unei vizite în localitățile din județul Gorj, am observat o prezență abundentă de arbuști cu fructe de pădure pe marginea drumului. Măceșe, păducel, coarne și mure erau toate coapte și gata de cules, însă nu am întâlnit pe nimeni care să le adune.
Doar ocazional, câte o bătrână mai vinde măceșe sau păducel în piață, dar cererea pentru aceste fructe este minimală. Aceasta m-a făcut să reflectez asupra alegerilor noastre alimentare. Deși aceste fructe sunt cunoscute pentru conținutul lor ridicat de antioxidanți, care contribuie la prevenirea unor afecțiuni grave, ele rămân nevalorificate.
Un localnic din Novaci îmi povestea despre tradiția de a face vin de măceșe și gemuri din fructele pădurii, dar astăzi, rafturile magazinelor sunt pline de „sucuri naturale” care, de multe ori, sunt doar amestecuri chimice complexe.
Pe parcursul drumului dintre Brădiceni și Telești, am admirat bogăția acestor tufe, dar am realizat că ele sunt ignorate în fața avalanșei de produse industriale. Aceasta ne face să ne întrebăm de ce statisticile despre bolile legate de consumul acestor chimicale continuă să crească. Este clar că ne îndepărtăm de darurile naturale ale pădurii în favoarea unor alternative nesănătoase.
