O simplă bucată de lemn, găsită într-o zi ploioasă, a marcat începutul unei transformări extraordinare în viața Alinei Cococu. Pe acest lemn, ea a descoperit chipul Sfântului Apostol Petru, ceea ce a condus-o la crearea a mii de icoane. Fost viceprimar al comunei Alimpești și absolventă a Liceului de Arte „Constantin Brăiloiu”, Alina nu consideră pictura doar o pasiune, ci o chemare profundă.
Alina a început să exploreze arta încă din liceu, având o carieră artistică promițătoare. Însă, întâlnirea sa cu pictura icoanelor a fost cu totul neașteptată. „Îmi amintesc cum, într-o toamnă, am găsit chipul Sfântului Apostol Petru pe un trunchi de salcie. După ce am uscat lemnul, am reprodus imaginea, dând naștere primei mele icoane. De atunci, simt o chemare profundă pentru fiecare lucrare”, mărturisește Alina.
În decursul anilor, Alina a creat sute de icoane, fiecare unică, folosind tehnici diverse. „Aceasta este o chemare dincolo de pasiune, ceva ce îmi doresc să transmit prin lucrările mele”, adaugă ea.
Fiecare icoană începe cu alegerea suportului, care poate varia de la lemn la piatră sau chiar coajă de ou. Alina explică: „Coaja de ou devine un material artistic, transformându-se din fragil în ceva spectaculos.” Procesul de creare este meticulos și poate dura săptămâni, inclusiv grunduirea, aplicarea culorilor și lacuirea finală.
Alina a relatat că, pentru una dintre icoanele sale, a fost nevoie de cinci săptămâni de muncă intensă. Aceasta a fost donată unei biserici din localitatea sa natală, simbolizând legătura ei profundă cu comunitatea.
Deși a experimentat viața administrativă ca viceprimar, Alina recunoaște diferențele între cele două lumi. „Lucrul artistic necesită răbdare și atenție, ceea ce este diferit de deciziile rapide din administrație”, menționează ea.
Alina crede că fiecare icoană își alege omul care o va avea. „Întotdeauna mă gândesc la destinația lucrării mele. Icoana își alege omul”, afirmă artista.
Multe dintre lucrările sale includ imaginea lui Iisus cu coroana de spini, pe care o consideră simbolică pentru suferința umană. „Fiecare dintre noi ducem propriile dureri, dar putem învăța să le purtăm cu acceptare”, spune Alina.
În plus, Alina a avut ocazia să împărtășească abilitățile sale cu alții. „Nu este suficient să înveți tehnica; este nevoie de dedicare și timp”, subliniază ea.
Deși a călătorit și a studiat în diverse locuri, Alimpeștiul rămâne locul său de suflet. „M-am întors aici după studii și am promovat localitatea oriunde am fost”, își exprimă mândria Alina.
În final, Alina Cococu nu caută faimă, ci dorește să lase în urmă o moștenire de credință. „Aș vrea să rămână încrederea în ajutorul sfinților”, concluzionează ea. Povestea sa inspiră și reamintește că fiecare lucrare este o fereastră spre divin.
