La 14 august 1916, Regele Ferdinand al României îndemna poporul român să se mobilizeze pentru a face față provocărilor războiului, exprimându-și încrederea în datoria națională. În același timp, el se adresa soldaților români, apelând la spiritul de sacrificiu și la mândria istorică a neamului, invocându-i pe marii voivozi ai trecutului.
În primele luni ale conflictului, trupele române au avansat în Transilvania, dar au fost nevoite să se retragă în fața atacurilor inamicului care, cu întăriri, a pătruns pe Valea Jiului. La 14 octombrie 1916, la podul Jiului, românii au demonstrat o rezistență eroică, întârzind înaintarea inamicilor.
Un moment semnificativ a avut loc la "La Brazdă", unde compania Regimentului 18 Gorj, condusă de locotenentul Gheorghe Gheorghițoiu, a luptat cu curaj, iar Ecaterina Teodoroiu, înrolată ca infirmieră alături de fratele său, a demonstrat abilități remarcabile pe câmpul de luptă.
După moartea fratelui său Nicolae, Ecaterina a decis să își schimbe hainele de infirmieră cu cele de soldat, hotărând să lupte pentru țară. A intrat în rândurile soldaților, participând activ la bătăliile din Moldova până în august 1917, când a căzut pe câmpul de luptă.
În timpul acestor confruntări, Ecaterina a dovedit un curaj deosebit, având o contribuție semnificativă în respingerea atacurilor inamice. Diverse relatări ale camarazilor și ale participanților la acele bătălii descriu momentele de intensitate și groază trăite de soldați, dar și abuzurile comise de ocupanți asupra populației civile.
Ecaterina Teodoroiu a rămas în memoria colectivă ca o simbol al curajului și al dăruirii pentru patrie. Muzeul memorial dedicat acesteia, situat în Târgu Jiu, păstrează amintirea eroismului său și a sacrificiilor aduse pentru libertatea națiunii.
