Costel Dobrițescu, un artist cu o carieră de câteva decenii, îmbină pictura și poezia într-un mod unic, creând un univers artistic profund. În acest interviu, Dobrițescu își împărtășește experiențele, amintirile și reflecțiile despre arta sa și influențele care l-au modelat.
Născut într-un sat din apropierea Târgu-Jiului, Dobrițescu a fost atras de natură și de frumusețea acesteia încă din copilărie. Își amintește cum, deși nu avea acces la o bibliotecă bogată, își îndeplinea dorința de a citi, găsind ziare abandonate sau citind cărțile unui unchi. Această pasiune pentru lectură a fost fundamentul sensibilității sale artistice.
Întrebat despre legătura dintre pictură și poezie, artistul subliniază că ambele forme de exprimare sunt parte integrantă a ființei umane. Deși se consideră mai mult pictor, Dobrițescu recunoaște că poezia joacă un rol important în arta sa, oferindu-i o modalitate de a explora trăirile interioare.
Dobrițescu a început să picteze de mic, influențat de talentul tatălui său. Initial, el a experimentat cu stiluri variate, dar a ajuns să adopte peisajul ca temă principală, explorând locuri din Gorj și din alte regiuni. Picturile sale reflectă o căutare a echilibrului între realism și abstract, fiind inspirate de amintiri și emoții profunde.
Obținerea statutului de membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România a fost un moment semnificativ în cariera sa, recunoscând eforturile și dedicarea sa în domeniu. Lucrările sale sunt apreciate pentru emoția și introspecția pe care le transmit, fiind rezultatul unei interacțiuni profunde cu natura și cu oamenii din jur.
Deși a avut o carieră în domeniul bancar, Dobrițescu a reușit să mențină vie legătura cu arta, decorând pereții instituției cu lucrări proprii. El consideră că experiențele de viață, chiar și cele mai îndepărtate de artă, i-au îmbogățit perspectiva creativă.
În final, Dobrițescu îndeamnă tinerii să nu ignore chemarea artei, subliniind importanța de a urmări pasiunile interioare și de a transforma visurile în realitate. Arta este, pentru el, nu doar o formă de exprimare, ci și un mijloc de a conecta sufletul uman cu lumea înconjurătoare.
