Scriitorul gorjean Lazăr Popescu își face din nou simțită prezența în rândul cititorilor cu volumul de versuri „Partea nemuritoare din noi”, publicat la Editura Măiastra în 2025. Această lucrare reprezintă o autobiografie lirică originală, ce îmbină modernitatea poeziei cu reflecții profunde asupra existenței.
Volumul este caracterizat printr-o poezie lipsită de constrângeri, care explorează teme precum eternitatea și cunoașterea de sine. Poezia lui Popescu devine un instrument al libertății și al creativității, adresându-se și criticând clasa politică, pe care autorul o numește „colonie”. În lucrarea sa, el subliniază: „Sunt probleme mari în colonie / poporul nu-i mai crede pe administratori”.
Poeziile din acest volum oferă o călătorie imaginară spre locuri precum Grecia sau Italia, dar și spre orașele natale, Târgu Jiu și Craiova, surprinse prin imagini vibrante. Se regăsesc atât pasaje de poezie prozaică, cât și afirmații enigmatice, cum ar fi „Urlă lupul dacic prin păduri...”.
În poezia „Prezentul. Dar nu etern…”, autorul face referiri cosmopolite, menționând locuri și personalități precum Maramureș, Blues Cafe, Chris Rea și Leonard Cohen, conturând astfel un portret complex al unui scriitor ce se află între tradiție și modernitate.
Lucrările sale reflectă nu doar geografia, ci și cultura diverselor țări, inclusiv Germania, Franța, Belgia, Grecia și Italia, punând accent pe regiunea Umbria, pe care autorul o evocă în poezia „Erom”, încurajând cititorii să rămână fervenți în credințele lor.
Popescu își inspiră scrierile din personalități precum Constantin Noica și Ludwig Wittgenstein, dar și din oameni obișnuiți, cum ar fi Viorel Rușeț, căruia îi dedică versuri. Critica sa socială se manifestă prin personaje precum „Haiducul George” și „Voievodul Călin”, pe care le menționează cu umor.
Rebelul Lazăr Popescu se opune sistemului și promovează valori umaniste, afirmând: “Nu cred în ARN mesager / căci mesager e numai îngerul”. În poezia sa, el își mărturisește convingerile, spunând: “Nimic nou sub soare ori pe sub nor / Eu rămân ce-am fost: conservator”.
Deși aparent haotice, textele din acest volum reflectă o ordine profundă a sufletului, evidențiind esența umană și amintirile ce ne definesc existența. Această „parte nemuritoare” este ceea ce luăm cu noi în viața de dincolo, subliniind importanța evoluției personale și a impactului asupra comunității.
