Gheorghe Cîrstoiu se dovedește a fi un povestitor talentat, apreciat de critici precum Ion Pop și Gheorghe Nichifor. Acesta își stăpânește bine mijloacele narative și creează intrigă captivantă, prezentând personaje originale, asemănătoare cu cele din operele altor autori români renumiți.
În povestirea „O zi memorabilă”, Cîrstoiu abordează un eveniment tragic, moartea lui Bebe Ciorîță, evocând cu măiestrie emoțiile prin care trec personajele, fără a ignora nuanțele existențialiste. Umorul său, adesea de tipul celui negru, aduce o notă de intrigă și profunzime lecturii.
„Pomana de voie” reiterează stilul realist, dar cu o notă de ironie. Personajele sunt prinse într-o situație politică, iar dialogurile reflectă frustările și dezamăgirile lor. Cîrstoiu utilizează tehnici narative care dezvăluie subtilitățile relațiilor sociale și politice din comunitatea pe care o descrie.
În „Petrecerea”, autorul explorează tradițiile locale, surprinzând atmosfera unei festivități într-un sat românesc. Detaliile aparent nesemnificative contribuie la generarea unei atmosfere euforice, contrastând cu norme morale stricte.
De asemenea, în „Bunarul”, nostalgia și amintirile din copilărie sunt tematizate prin comparații între mentalitățile diferitelor generații. Cîrstoiu creează un portret complex al societății, abordând teme universale precum singurătatea și disperarea.
Fiecare dintre cele opt povestiri se concentrează pe detaliile vieții cotidiene, în care naratorul rămâne o prezență discretă. Cîrstoiu captează esența momentelor de cotidian, reușind să îmbine observația atentă cu un stil personalizat.
În „Broscuța verde”, autorul folosește satira pentru a critica corupția din perioada comunistă, evidențiind problemele din industria de stat. Prozele sale sunt marcate de o coerență tematică și stilistică, capturând complexitatea realității românești.
Prin „Mumică Stelescu”, prozatorul explorează viața unui merceolog, transformându-l într-un personaj disident care contestă disciplina comunistă. Creația sa îmbină observația socială cu o profundă reflecție asupra literaturii.
Ultima povestire, „Sofia”, se dovedește a fi o explorare nostalgică a inocenței tinereții, aducând în prim-plan teme de iubire și pasiune.
