Lectura celor două volume de „Umoroterapie” scrise de Ion Văleanu, autor originar din Ţicleni, se dovedește a fi o experiență plăcută. Primul volum a fost publicat în 2004, iar continuarea, intitulată „Umoroterapie II. Schimbarea modificării”, a apărut în 2005.
Aceste lucrări conțin epigrame variate, îmbinând umorul delicat cu ironia acerbă, capabile să ne atingă sufletul. Văleanu abordează cu o observație atentă diverse aspecte ale vieții sociale și politice, aducând în discuție teme precum corupția, mafia, traseismul politic și problemele cu care se confruntă pensionarii. Folosindu-se de umor, autorul reușește să facă haz de necaz, continuând tradiția unor mari umoriști români precum Cincinat Pavelescu sau Ion Luca Caragiale.
Văleanu susține cu tărie că umorul are un rol benefic în viață, având capacitatea de a prelungi existența și de a stimula energia interioară. El folosește epigrama ca un instrument de critică socială, subliniind că obiceiurile negative pot fi combatute prin satiră și ironie. „Se trage mai ușor semnalul de alarmă când picuri puțin umor în epigramă”, afirmă el.
Un aspect notabil al scrierilor sale este viziunea proactivă asupra viitorului, cu unele epigrame având un caracter profetic. De exemplu, unele afirmații din lucrările anterioare au fost confirmate de evenimentele ulterioare.
Al doilea volum reflectă evoluția fenomenelor politice și sociale, abordând subiecte precum promisiunile partidelor și neajunsurile societății. Văleanu reușește să surprindă și specificitățile locale, aducând în prim-plan „gorjenisme” care adaugă un farmec aparte epigramelor sale.
Volumul se încheie cu un „Post Moto” care face referire la continuitatea tradițiilor politice, subliniind că, deși partiturile s-au schimbat, esența rămâne aceeași.
După lectura celor două volume, cititorii vor putea aprecia în întregime talentul și umorul autorului.
