Transhumanța, o practică milenară a crescătorilor de oi din Carpați, se sărbătorește anual în zona Novaci, Gorj. Evenimentul, cunoscut sub numele de Urcatul Oilor la Munte, reunește comunități locale și vizitatori, care se bucură de muzică și dansuri populare.
De-a lungul timpului, păstorii români au migrat cu turmele lor, aducând cu ei obiceiuri, porturi și tradiții, contribuind astfel la consolidarea identității culturale a poporului român. Primele mențiuni despre transhumanță datează din epoca dacică, iar documentele istorice reflectă importanța acestei activități pentru comunitățile montane.
În 1622, cancelarul Nicolas Bethlen a descris detaliat modul de viață al păstorilor din Transilvania, iar la sfârșitul secolului XVIII, Jeremy Bentham a observat fenomenul transhumanței în timpul unei călătorii în România, invitând prietenii să studieze acest aspect fascinant.
Petru Maior, un istoric transilvănean, a evidențiat modul în care ciobanii din satele carpatine își petrec majoritatea timpului căutând pășuni, iar George Barițiu a scris despre importanța creșterii oilor în cele trei provincii istorice ale României.
Documentele medievale arată că ciobanii din zonă își conduceau turmele până în Dalmația. De-a lungul anilor, s-au înființat puncte de trecere pentru turmele de oi, iar în 1847, Plaiul Novaci a devenit un important punct de inventariere.
Pe lângă păstorit, s-a dezvoltat și o industrie a produselor lactate și textile, iar produsele din lână erau exportate până în Anatolia. Cu toate acestea, la începutul secolului XX, păstoritul a început să decădă, pe măsură ce meșteșugurile și orașele atrăgeau forța de muncă de la sate.
Geograful francez Emanuel de Martonne a observat această tendință, dar a rămas impresionat de viața pastorală vibrantă pe care a întâlnit-o. Turistii de astăzi pot explora tradițiile și obiceiurile păstorilor montani, care continuă să transmită legende și povești captivante, precum Miorița, capodoperă a literaturii române.
