În Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, lectura din Evanghelia după Ioan (capitolul 3, versetele 3, 13-17) evidențiază dialogul dintre Mântuitorul Hristos și Nicodim. Această discuție subliniază ideea că singurul care a urcat în cer este Fiul Omului, cel care s-a coborât din cer. Asemenea lui Moise, care a înălțat șarpele în pustie, tot așa Hristos trebuie să fie înălțat, astfel încât toți cei care se încred în El să aibă viață veșnică. Dumnezeu a demonstrat iubirea Sa față de lume prin sacrificiul Fiului Său, care a venit nu să judece, ci să mântuie.
Înainte de Învierea lui Hristos, sufletele oamenilor așteptau în adâncuri, fără posibilitatea de a se salva prin propriile forțe. Astfel, învățătura subliniază că mântuirea nu este posibilă fără credința în Iisus Hristos și fără Biserică. Fiecare credincios care își pune speranța în Hristos are asigurată viața veșnică.
Pe 14 septembrie, celebrăm sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, recunoscând valoarea acesteia ca simbol al mântuirii, având în vedere că jertfa lui Hristos pe Cruce a înlocuit toate jertfele anterioare și a adus adevărata împăcare cu Dumnezeu. Această zi ne amintește că Crucea este nu doar un simbol al suferinței, ci și al iubirii divine, care ne îndeamnă să ne întoarcem la credință, să ne ajutăm semenii și să ne străduim să trăim conform poruncilor divine.
În acest context, mesajul sărbătorii nu este doar despre suferință, ci și despre iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru oameni. Hristos, prin sacrificiul său, ne cheamă să ne îndreptăm viețile spre El, oferindu-ne posibilitatea de a trăi în veșnicie. Aceasta este o invitație de a medita asupra jertfei sale, care ne oferă mântuire și o viață nouă în credință.
Astfel, în această zi de post, să ne amintim de prețul plătit pentru mântuirea noastră și să rămânem fervenți în credință, căutând să ne trăim viețile în acord cu iubirea și voința lui Dumnezeu.
