Așezată în nord-estul județului Gorj, Peștera Muierilor este un obiectiv turistic deosebit, care atrage vizitatori prin fenomenele sale carstice. Această peșteră a fost formată prin eroziunea calcarului, un proces care a început cu milioane de ani în urmă, datorită acțiunii râului Galbenul, ce curge printre pereții abrupți ai muntelui.
În acest loc, apa a găsit fisuri în calcar, pe care le-a lărgit treptat, formând astfel galeriile peșterii. De asemenea, schimbările climatice din trecut, precum glaciațiunile, au influențat semnificativ hidrologia regiunii, afectând atât râurile de suprafață, cât și cele subterane.
Pornind din Novaci pe DN 67, după aproximativ 7 km se ajunge în Baia de Fier, la poalele Cheilor Galbenului, un loc cu o istorie îndelungată, cunoscut încă din vremea lui Mircea cel Bătrân ca un centru de extracție a fierului.
Peștera Muierilor se află în apropierea masivului Polovragi-Cernădie și este un monument natural deosebit. Denumirea acesteia este subiect de diverse teorii, unele sugerând că ar proveni din perioada matriarhatului, iar altele că femeile și copiii se refugiau aici în timpul invaziilor tătărești și otomane.
Arheologii au descoperit în peșteră artefacte paleolitice, precum silexuri și ceramică, dar și oase de animale dispărute, precum hienele și leii. Peștera Muierilor a fost prima cavitate din România electrificată și are o lungime totală a galeriilor de 3566 m, cu o denivelare de 57 m. Partea deschisă publicului are aproximativ 700 m, restul fiind rezervat cercetării speologice.
Formațiunile minerale rare din peșteră sunt întâlnite în doar câteva cavități din țară. Primele studii științifice despre Peștera Muierilor au fost realizate la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar cercetările ulterioare au dus la descoperirea de noi specii de insecte și resturi umane ce datează din urmă cu aproximativ 30.000 de ani.
Peștera a fost declarată monument al naturii în 1955, iar de-a lungul timpului a suferit mai multe reamenajări pentru a îmbunătăți accesibilitatea vizitatorilor.
