În sudul munților Vulcan, calcarele jurasice și cretacice au creat un mediu ideal pentru carstificare, dând naștere unor forme carstice care îmbogățesc peisajul regiunii.
Relieful este dominat de platforma de eroziune Gornovița, numită astfel de geografii din începutul secolului XX, care a realizat studii detaliate în zonă. Această platformă se împarte în două niveluri distincte:
- Platforma inferioară (Gornovița 1): situată între 400-750 m, cu o înclinare ușoară, oferă aspectul unei terase aproape de zona depresionară subcarpatică. Această structură permite dezvoltarea unui relief carstic semnificativ.
- Platforma superioară (Gornovița 2): localizată între 750-1100 m, se distinge printr-o înclinație mai accentuată.
Între 1100-1500 m se află platforma de eroziune Râul Șes, cea mai înaltă din secțiunea sudică a masivului montan. Pe aceste platforme, reliefurile carstice sunt bine reprezentate prin chei, doline și lapiezuri.
Râurile care străbat zonele calcaroase formează chei, cele mai renumite fiind Cheile Sohodolului, Cheile Șușiței Seci și Cheile Șușiței Verzi. Cheile Sohodolului se întind pe o lungime de aproximativ 12 km, între Poiana Contului și nordul comunei Runcu, unde rocile dure au întrerupt temporar formarea fenomenelor carstice.
Dolinele, caracteristice platformei Gornovița 1, sunt dens populate, cu cele mai notabile exemple situate est și vest de Șușița Seacă. Densitatea lor scade pe platforma Gornovița 2, iar pe platforma Râul Șes sunt aproape inexistente.
Lapiezurile sunt, de asemenea, frecvente pe ambele platforme de eroziune, unde pot fi observate în diversele lor stadii de evoluție. Câmpurile de lapiezuri bine conservate se găsesc în Tufoaia, Măgura, Babele, pe partea vestică a Văii Deleşului, și în apropierea vârfurilor Leșu și Cioclovina Vălarilor, care constituie cea mai impresionantă zonă de lapiezuri din Carpații Meridionali.
