În ziua în care celebrăm nașterea Maicii Domnului, este oportun să reflectăm asupra rolului acesteia în tradiția creștină, precum și asupra percepției lui Arsenie Boca despre România. Deși Evangheliile sinoptice nu conțin foarte multe episoade în care Maica Domnului este protagonistă, prezența sa subtilă și smerită a influențat profund credința populară, fiind un simbol constant în predica apostolilor și în tradiția Bisericii.
Arsenie Boca, cunoscut ca „Sfântul Ardealului”, a descris România ca fiind „Grădina Maicii Domnului”. Această denumire subliniază protecția divină pe care Maica Domnului o oferă țării, mai ales prin intermediul rugăciunilor și intervențiilor sale. La Muntele Athos, el a avut o viziune puternică în care Maica Domnului i s-a arătat și l-a condus pe un vârf de munte, simbolizând legătura sa specială cu divinitatea.
Povestirile despre întâlnirile sale cu Maica Domnului și despre trăirile sale duhovnicești subliniază profunditatea experiențelor sale spirituale. Arsenie Boca a petrecut patruzeci de zile în post și rugăciune, iar întoarcerea sa de pe Muntele Sfânt a marcat o transformare esențială în viața sa, devenind un duhovnic deosebit, capabil să înțeleagă și să ajute pe cei din jur.
În predicile sale, el subliniază importanța rugăciunii și a devotamentului față de Maica Domnului, afirmând că, chiar și atunci când omul se confruntă cu dificultăți, Maica Domnului rămâne o sursă de îndrumare și sprijin. Aceasta este o dovadă a dragostei sale necondiționate și a rolului său esențial în viața credincioșilor.
Arsenie Boca a afirmat că, în momentele de criză spirituală, rugăciunea Maicii Domnului poate opri urgia divină și poate aduce mângâiere poporului creștin. El a subliniat că fiecare credincios trebuie să aspire la curăția sufletească, asemănătoare celei a Fecioarei Maria, pentru a putea primi binecuvântările divine. În concluzie, învățăturile lui Arsenie Boca ne reamintesc că Maica Domnului este un simbol al iubirii și al protecției, esențială pentru credința ortodoxă.
