Mihai Eminescu, unul dintre cei mai mari poeți români, a avut o influență semnificativă asupra culturii românești, iar perioada petrecută în Floreștii Gorjului a fost esențială pentru creația sa. După ce a locuit în Iași între 1874 și 1877, Eminescu s-a mutat la București, unde a lucrat ca redactor la ziarul Timpul până în 1883. În acest timp, a scris opere de referință, inclusiv Luceafărul și Scrisorile.
În vara anului 1878, la recomandarea doctorului Kremnitz, Eminescu a ajuns la Florești, un sat din comuna Țânțăreni, cu scopul de a-și îmbunătăți sănătatea. Aici, a fost găzduit de magistratul Nicolae Mandrea, în conacul său din Câmpul Cerbului, unde s-a bucurat de frumusețea naturii și a găsit inspirație pentru creațiile sale. În acest loc, a legat o prietenie strânsă cu Zoe Mandrea, care era o admiratoare a sa și provenea dintr-o familie de artiști.
Eminescu a petrecut mult timp în natură, scriind și recitând poezii. De altfel, el a menționat în corespondența sa cât de frumos era locul în care se afla. A tradus lucrări importante și a finalizat câteva dintre cele mai apreciate poezii ale sale, printre care Freamăt de codru, care evocă o poveste de dragoste cu o tânără din Florești.
Impresionat de peisajul din jur, Eminescu a fost adesea văzut în foișorul din spatele bisericii din Florești, unde scria până noaptea târziu. Aici a întâlnit-o pe Elena, fiica preotului, și a avut parte de momente de inspirație creativă. Această perioadă a fost marcată nu doar de scris, ci și de interacțiuni cu localnicii, care l-au primit cu căldură.
Floreștii Gorjului, un loc cu o frumusețe naturală deosebită, a fost un refugiu pentru Eminescu, iar amintirile sale de aici continuă să fie celebrate anual prin evenimente culturale dedicate lui. Aceste manifestări, intitulate Eminescu la Florești, includ pelerinaje la biserica veche și spectacole de muzică și poezie, păstrând vie memoria marelui poet.
