Stilul romanic, apărut între secolele X și XII, reflectă stabilitatea și spiritualitatea unei epoci care a marcat construirea unor mănăstiri și catedrale impunătoare. Aceste edificii, caracterizate prin feronerie îngustă și arcade semicirculare, simbolizau nu doar protecție, ci și aspirația către divin. Bisericile romanice au devenit nu doar locuri de cult, ci și centre comunitare, contribuind la definirea identității culturale a Evului Mediu.
În această perioadă, arta religioasă a fost esențială în reconstrucția identității culturale a Europei. Aceasta a fost influențată de renașterea tradițiilor antice și de idealurile creștine ale timpului. Stilul romanic a devenit un limbaj vizual care a îmbinat credința cu simbolismul artistic, având ca sursă de inspirație mănăstirile ordinului de la Cluny.
Caracterizat prin ziduri groase, bolți semicirculare și arce masive, stilul romanic a fost o expresie a stabilității și a comuniunii dintre om și sacru. Fiecare element arhitectural, de la planul basilical la capitelurile sculptate, reflecta o fuziune între influențele romane și bizantine, dorind să ofere o expresie autentică a epocii medievale.
Construcțiile din această perioadă au fost realizate cu o atenție deosebită la echilibrul structural. Arcurile semicirculare, de exemplu, jucau un rol crucial în distribuirea greutății, asigurând astfel o structură solidă. Bolțile aveau rolul de a conduce privirea spre altar, invitând la contemplație, iar introducerea bolților cu nervuri a extins posibilitățile arhitecturale, pregătind terenul pentru stilul gotic.
Arta religioasă a fost, de asemenea, un instrument educativ important în rândul populației majoritar analfabete. Picturile murale, influențate de tradiția bizantină, comunicau mesaje spirituale prin imagini clare, reprezentând scene biblice. Sculptura, prezentă pe timpanele portalurilor și capitelurilor, ilustra teme religioase, având rolul de a educa prin simboluri vizuale. Vitraliile, deși rare datorită dimensiunilor feroneriilor, au adus un element nou, transformând lumina în artă.
