Omul beneficiază de puțini aliați naturali care îl sprijină în obținerea unor recolte mai bogate și de calitate superioară. Printre aceștia, râmele joacă un rol esențial, facilitând îmbunătățirea solului prin afânarea acestuia, creșterea fertilității naturale, îmbunătățirea circulației apei și aerului, precum și ușurarea pătrunderii rădăcinilor.
Aceste creaturi nu consumă plante verzi, ci doar materie vegetală moartă, pe care o toacă și o amestecă cu pământul, trecând-o prin aparatul lor digestiv pentru a-și extrage hrana necesară. Deșeurile rezultate sunt lăsate în galerii sub formă de biohumus. În pedologie, galeriile săpate de râme și alte organisme sunt denumite cervotocine, iar dejecțiile lor sunt cunoscute sub numele de coprolite.
Pământul humificat obținut din gunoiul de grajd prelucrat de râmele roșii californiene poate duce la dublarea producției de legume și la obținerea unor culturi mult mai sănătoase.
Râma – Eișeria foetida – din clasa Annelida, ordinul Megadrilaceae, este un vierme cilindric, inelat, având până la 160 de segmente, cu o dimensiune de 4-7 mm grosime și 15-25 cm lungime. Dispune de un sistem circulator complex, cu cinci inimi și un aparat digestiv format din cavitate bucală, faringe, esofag, stomac și intestin. Corpul său este acoperit cu o piele umedă, esențială pentru respirație, având, de asemenea, perișori care facilitează mișcarea.
Râmele sunt animale hermafroditite, dar nu se autofecundează, ci se împerechează de mai multe ori pe zi. După împerechere, ele depun un cocon în sol din care, după o perioadă de incubare, apar râmele tinere. Maturitatea sexuală este atinsă după aproximativ doi ani, iar durata de viață a unei râme poate depăși 10 ani, în condiții optime. Râma se deplasează prin sol, având un rol important în afânarea acestuia și în îmbunătățirea circulației aerului și apei.
Râmele există pe Terra de peste 209 milioane de ani, având o diversificare semnificativă odată cu formarea continentelor. În România, sunt prezente 46 de specii, iar în Europa, 400 de specii, împărțite în grupuri ecologice distincte.
Unele culturi includ râmele în dieta lor, datorită conținutului ridicat de proteine și minerale. În Europa, specia Eișeria andrei este folosită pentru producerea biohumusului, având un impact pozitiv asupra agriculturii.
Fermierii sunt încurajați să respecte regulile de protecție a albinelor și să anunțe primăriile înainte de a efectua tratamente chimice, asigurând astfel o colaborare eficientă între agricultori și apicultori.
În concluzie, utilizarea biohumusului de râmă reprezintă o soluție ecologică eficientă pentru îmbunătățirea producției agricole, asigurând, totodată, un mediu de creștere sănătos pentru plante.
