Peste tot în țară și în lume, cei care doresc să cultive legume trebuie să se asigure că au posibilitatea de a administra un surplus de apă plantelor, având în vedere că sincronizarea consumului de apă al legumelor cu precipitațiile naturale este adesea inexistentă. Plantele legumicole au, în general, o rădăcinare superficială și un consum mare de apă pe parcursul întregului ciclu vegetativ.
Problema devine și mai acută, având în vedere prognozele meteorologice care anunță luni secetoase în perioada iunie-august. Pe lângă irigare, legumicultorii au la dispoziție și alte metode pentru a contracara stresul hidric. Este evident că nu mai este fezabil să cultivăm legume în teren arat primăvara, iar întrebarea esențială este cum putem păstra cât mai multă apă în sol pentru a asigura o dezvoltare optimă a plantelor în condiții de secetă.
Un principiu cunoscut spune că „o sapă bună face cât o ploaie bună”, ceea ce sugerează că prin eliminarea concurenței cu buruienile, resursele de apă și substanțele nutritive din sol devin disponibile pentru culturile noastre. Totuși, asigurarea apei prin irigare nu garantează întotdeauna recolte valoroase din punct de vedere cantitativ și calitativ. Cea mai eficientă metodă de irigare a legumelor este irigarea prin picurare, care reduce risipa de apă și previne opărirea plantelor în perioadele de caniculă.
Deși irigarea prin picurare are unele dezavantaje, este important să ne concentrăm asupra altor aspecte, cum ar fi alegerea soiurilor, densitățile adecvate și aplicarea fracționată a îngrășămintelor chimice. În plus, menținerea culturilor de legume într-o stare sănătoasă este esențială, prin combaterea corectă și la timp a bolilor, buruienilor și dăunătorilor. Un alt mijloc valoros în combaterea stresului hidric este mulcirea.
Mulcirea cu fâșii de polietilenă neagră poate fi un mod eficient de a proteja culturile, însă este important să ne amintim că sub aceste fâșii nu pătrunde aerul, lumina sau apa de precipitații. De aceea, se recomandă utilizarea acestei metode timp de 1-2 ani consecutiv, urmată de rotația culturilor. Astfel, putem evita degradarea biologică a solului.
Mulcirea cu paie sau frunze din pădure asigură o sănătate mai bună a fructelor, protejându-le de contaminarea cu agenți patogeni. De asemenea, paiele mențin o temperatură mai stabilă a solului, reducând variabilitatea termică. Este crucial să evităm utilizarea fânului pentru mulcire, deoarece acesta conține semințe de buruieni.
Asolamentul și rotația culturilor ajută la prevenirea efectelor negative ale irigării excesive asupra structurii solului. Vă încurajez să consultați cartea mea Ghidul fermierilor mici și mijlocii pentru mai multe informații despre tehnici de cultivare.
În final, un apel către fermieri: protejarea albinelor este esențială pentru păstrarea ecosistemului agricol. Este important să anunțați primăria înainte de a aplica tratamente chimice, pentru a informa apicultorii din zonă. Albinele sunt vitale pentru polenizarea plantelor, iar dispariția lor amenință sursele noastre de hrană.
Stimați cititori, aștept cu interes sugestiile dumneavoastră legate de subiecte de interes în activitatea agricolă.
Ing. Ion Velici
