În învățăturile Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie Boca, se subliniază profundă legătură dintre Dumnezeu și omul aflat în suferință. Aceasta relație este folosită pentru a explora modul în care divinitatea răspunde durerilor umane, care persistă de-a lungul istoriei. Oamenii s-au întrebat adesea de ce suferința există și cum poate Dumnezeu permite acest lucru, dar adesea răspunsurile sunt insuficiente.
Un aspect esențial este libertatea de alegere dată omului, care a fost un factor determinant în apariția suferinței. Atunci când Adam a ales să asculte de tentațiile lui Satan, a deschis calea păcatului și a suferinței pentru întreaga omenire. Această alegere a adus cu sine o luptă continuă între bine și rău, iar fiecare individ se află sub influența acestor forțe.
Arsenie Boca menționează că omul are o valoare inestimabilă, fiind creat după chipul lui Dumnezeu. Aceasta sugerează că fiecare ființă umană este implicată într-o luptă spirituală constantă, influențată atât de puterile divine, cât și de cele demonice. Dumnezeu, prin natura sa bună, lucrează pentru a ușura durerea, dar suferința rămâne o parte a realității umane.
Se afirmă că dacă Dumnezeu ar elimina complet suferința, ar trebui să elimine și oamenii păcătoși, ceea ce nu este în planul său. În schimb, Dumnezeu a ales să transforme ființele umane, oferindu-le șansa de a deveni mai bune prin credință și iubire. Astfel, suferința devine o oportunitate de a ne întări relația cu divinitatea.
În concluzie, durerea este o parte integrantă a experienței umane, dar Dumnezeu oferă alinare prin iubirea sa. Aceasta este manifestată în sacrificiul lui Hristos, care ne arată că, în ciuda suferinței, există întotdeauna speranță și mângâiere în credință. Fiecare suferință poate fi un pas spre o mai profundă înțelegere a divinității și a iubirii sale necondiționate.
