Recenta achiziție a Carrefour România de către Pavăl Holding, fondată de frații Dragoș și Adrian Pavăl, proprietarii Dedeman, evidențiază potențialul antreprenorial din România. Această tranzacție, ce depășește 800 de milioane de euro, marchează un moment semnificativ în dezvoltarea capitalului românesc, capabil să achiziționeze active strategice și să concureze cu mari grupuri internaționale.
Această mișcare nu este doar o simplă afacere, ci o dovadă a maturizării antreprenoriatului românesc, care a crescut prin muncă și investiții, nu prin avantaje speciale. Totuși, exemplele de succes sunt încă insuficiente. Statul continuă să perceapă firmele românești mai mult ca pe o sursă de venituri fiscale decât ca pe un motor al dezvoltării economice.
În prezent, impozitele de 21% pe TVA, 16% pe profit și 16% pe dividende constituie o povară grea pentru companiile care doresc să investească și să creeze locuri de muncă. Deși aceste taxe ar trebui să susțină un stat eficient, multe firme se confruntă cu întârzieri în încasarea facturilor, în timp ce sunt obligate să plătească la timp impozitele.
Această situație generează o mare nedreptate în economia românească. Statul impune termene stricte contribuabililor, dar nu respectă aceleași obligații. Întârzierile în plățile din partea instituțiilor publice sau a clienților pot lăsa companiile fără lichidități, afectându-le activitatea, chiar dacă pe hârtie acestea sunt profitabile.
Din această cauză, multe firme performante ajung să ceară eșalonarea obligațiilor fiscale, nu din cauza unei proaste administrări, ci din cauza unui cerc vicios de blocaj financiar. Chiar dacă încasează târziu, ele trebuie să plătească urgent salarii și furnizori. Lipsa de lichidități poate duce la închiderea unor afaceri sănătoase și la pierderea locurilor de muncă.
Dacă România aspiră la un capital autohton robust, politica fiscală ar trebui să sprijine creșterea, nu să se concentreze exclusiv pe colectare. Reducerea impozitelor pe investiții, facilitățile pentru profitul reinvestit și reguli stricte pentru plățile la termen, inclusiv din partea statului, ar putea genera venituri mai mari pe termen lung decât majorările repetate de taxe.
Povestea fraților Pavăl și a Dedeman ilustrează clar că antreprenorii români pot dezvolta afaceri de talie europeană în condiții de stabilitate și predictibilitate. Astfel de exemple ar trebui să devină norma, nu excepția.
România nu va prospera prin creșterea constantă a impozitelor. Prosperitatea va veni atunci când va exista un număr cât mai mare de companii românești solide, capabile să investească, să exporte și să plătească salarii competitive, contribuind astfel la menținerea valorii adăugate în economia națională.
Capitalul românesc a dovedit că are forță. Acum este timpul ca statul să recunoască un adevăr fundamental: creșterea firmelor românești duce la creșterea întregii țări.
