Părintele Arsenie Boca, considerat unul dintre cei mai importanți teologi mistici ortodocși români din secolul XX, a avut o devotare aparte față de Maica Domnului. Prin cuvintele sale, el a subliniat importanța rugăciunii adresate acesteia, evidențiind rolul său de mijlocitoare între oameni și Dumnezeu.
De la o vârstă fragedă, Maica Domnului a cunoscut greutăți, fiind supusă prigoanei lui Irod, ceea ce o face un simbol al suferinței umane și al curajului. Părintele Arsenie a arătat că, în ciuda dificultăților, Născătoarea de Dumnezeu reprezintă un ideal de puritate și iubire, fiind o figură centrală în cultul creștin ortodox din România, adesea numită „Grădina Maicii Domnului”.
Începând cu data de 1 august, credincioșii se pregătesc pentru Postul „Adormirii Maicii Domnului”, iar Părintele Arsenie a subliniat că, în momente de încercare, Maica Domnului rămâne un sprijin constant pentru cei aflați în nevoi.
Argumentele sale în favoarea venerării Maicii Domnului sunt puternice, afirmând că, în comparație cu robii lui Dumnezeu, Maica Domnului are o influență unică asupra divinității, având capacitatea de a îndupleca mila lui Dumnezeu în fața păcatelor oamenilor. Această viziune subliniază importanța relației dintre Maică și cei care o cinstesc, sugerând că rugăciunile ei au puterea de a aduce alinare și mântuire.
Părintele Arsenie a oferit și un exemplu biblic, menționând cum rugăciunea lui Moise a oprit mânia divină, comparând-o cu puterea pe care o poate avea Maica Domnului în fața lui Dumnezeu. Această analogie evidențiază rolul său crucial în viața credincioșilor ortodocși.
În concluzie, învățăturile Părintelui Arsenie Boca rămân o sursă de inspirație pentru mulți, iar rugăciunile sale sunt considerate o cale de a depăși obstacolele vieții. Printre acestea, o rugăciune esențială este apelul la iertare și deschiderea sufletului către divinitate.
