În România actuală, a apărut o categorie nouă de decidenți, denumiți gardienii PNRR-ului, care par să prioritizeze respectarea jaloanelor în detrimentul adaptării la realitățile economice și energetice. Aceștia se concentrează pe îndeplinirea formalităților, fără a lua în considerare impactul asupra economiei și populației.
Declarațiile ministrului Dragoș Pîslaru în urma modificării Legii decarbonizării reflectă această mentalitate. În loc să se dezbată despre securitatea energetică a țării, discuția s-a concentrat pe riscul de a pierde fonduri europene.
O întrebare esențială se ridică: ce se va întâmpla dacă România respectă toate jaloanele, dar ajunge să importe energie din ce în ce mai scumpă? Această vulnerabilitate poate avea consecințe severe pentru economie.
Complexul Energetic Oltenia a jucat un rol crucial în menținerea echilibrului sistemului energetic național, în special în perioadele de secetă sau de consum crescut. Fără această capacitate, România ar fi fost nevoită să importe și mai multă energie, suportând costurile suplimentare.
Decarbonizarea este un obiectiv legitim, dar închiderea unor capacități existente înainte de a avea alternative funcționale poate genera un risc major pentru securitatea energetică. Înlocuirea unei centrale nu se poate face prin simple angajamente sau jaloane.
România are nevoie de investiții în proiecte energetice esențiale, cum ar fi reactoarele de la Cernavodă și centralele pe gaze. Numai după ce aceste investiții devin operaționale ar trebui discutată retragerea grupurilor pe cărbune.
PNRR oferă oportunități de dezvoltare, dar nu ar trebui să devină un dogmă care ignoră interesele strategice ale țării. Guvernul trebuie să adapteze reformele pentru a servi cetățenilor români.
Jaloanele ar trebui considerate instrumente, nu scopuri în sine. Prioritățile ar trebui să fie economia reală, locurile de muncă și siguranța energetică. Gardienii PNRR-ului se concentrează pe termene, în timp ce cetățenii așteaptă soluții simple: energie sigură și facturi accesibile.
