Recent, am avut ocazia să particip la celebrarea zilei Marinei Române, organizată nu pe litoral, ci la Drobeta Turnu Severin, un port fluvial.
Deși evenimentul nu a avut amploarea celor de pe malul mării, a fost marcat de evocări ale eroilor marinari și ale primelor confruntări ale Marinei Fluviale Române din perioada Războiului de Independență. Un moment semnificativ a fost rememorarea atacului șalupei Rândunica asupra monitorului otoman Duba Seifi, un eveniment care a deschis calea pentru acțiuni militare pe fluviu.
Manifestările au inclus jocuri marinărești și excursii pe Dunăre, organizate cu sprijinul autorităților locale, oferind o imagine de ansamblu reușită, chiar dacă mai modestă decât cele de pe litoral.
Acest prilej a fost și o oportunitate de a reaminti cititorilor despre frumusețea Defileului Dunării, situat la granița cu Serbia, și despre ariile protejate create pentru conservarea mediului și a ecosistemelor unice din zonă.
Dunărea, în drumul său spre mare, a sculptat un defileu deosebit, având o lungime de 135 km, cu versanți înalți și o albie variată. Înainte de formarea lacului de acumulare Porțile de Fier, lățimea Dunării varia semnificativ, iar adâncimea ajungea până la 45 m.
Defileul este format dintr-o diversitate de formațiuni geologice, inclusiv sisturi cristaline și calcare, iar numeroase peșteri oferă oportunități pentru cercetarea speologică.
Activitatea umană în zonă datează din cele mai vechi timpuri, cu dovezi arheologice precum unelte de piatră și obiecte folosite de pescarii din perioada neolitică, păstrate la muzeul din Drobeta Turnu Severin.
În defileu se găsesc și inscripții romane, precum Tabula lui Tiberiu și Tabula lui Domițian, ce atestă importanța regiunii în antichitate.
Construcția drumului de pe malul românesc al Dunării a început în 1833, iar mai târziu, în 1856, Dunărea a obținut statut internațional, facilitând navigația.
Barajul Porțile de Fier, finalizat în secolul 20, a modificat semnificativ peisajul, creând un lac de acumulare și având un impact pozitiv asupra navigației și transportului.
Parcul național Porțile de Fier, cu o suprafață de 16.000 ha, cuprinde cinci rezervații naturale, inclusiv celebra Rezervație Cazanele Dunării, cunoscută pentru biodiversitatea sa unică.
Acest parc reprezintă un loc de maxim interes științific și turistic, având un ecosistem bogat, unde crește în sălbăticie și Laleaua Cazanelor, un simbol al regiunii.
