Un aisberg masiv cunoscut sub numele de A23a, care la începutul anului cântărea aproape 1.000 de miliarde de tone și avea o suprafață de aproximativ 4.000 de kilometri pătrați, este în prezent în declin rapid. Această dimensiune este cu 50% mai mare decât cea a Luxemburgului.
Pe măsură ce aisbergul se îndreaptă spre nord, către ape mai calde ale Oceanului Antarctic, se desprind bucăți mari din el. În prezent, A23a are o suprafață de 1.770 de kilometri pătrați și o lățime de până la 60 de kilometri, conform analizelor imaginilor satelitare efectuate de serviciul european Copernicus.
Andrew Meijers, oceanolog la Institutul britanic de cercetări antarctice, a declarat: „Aș spune că este, într-adevăr, pe ultima sută de metri. Apa este mult prea caldă pentru a putea supraviețui. Se topește constant.” El a adăugat că acest proces va continua în săptămânile următoare, anticipând că aisbergul va deveni de nerecunoscut în curând.
A23a s-a desprins de continent în 1986 și a stat ancorat în Marea Weddell timp de peste trei decenii. În 2020, aisbergul a început din nou să se miște, fiind purtat de curentul antarctic circumpolar.
În martie 2025, aisbergul a eșuat aproape de Georgia de Sud, o insulă britanică din Oceanul Atlantic de Sud. Deși inițial au existat îngrijorări că acesta ar putea afecta fauna locală, inclusiv pinguinii și leii de mare, aisbergul a reușit să ocolească insula.
Oamenii de știință s-au arătat surprinși de cât de mult timp a rezistat A23a, menționând că majoritatea aisbergurilor nu ajung să parcurgă distanțe atât de mari, fiind sortite distrugerii odată ce ies din zona protejată a Antarcticii. Formarea aisbergurilor este un proces natural, însă cercetătorii sugerează că rata de producție a acestora în Antarctica a crescut, probabil din cauza schimbărilor climatice cauzate de activitățile umane.
