În contextul creșterii tensiunilor cu Iranul, Statele Unite au decis să își activeze toate bazele militare la nivel global ca măsură de precauție. Această decizie vine pe fondul amenințărilor venite din partea Teheranului, care a promis o ripostă severă împotriva intereselor americane.
În paralel, o operațiune militară de amploare a fost desfășurată, implicând bombardiere strategice B-2. Deși două dintre aceste aeronave au efectuat un zbor vizibil spre Guam, alte șapte au fost direcționate în secret către Iran.
Dan Caine, șeful Statului Major General, a subliniat secretul absolut al acestei misiuni, menționând că detaliile au fost cunoscute doar de câțiva oficiali din Washington.
În cadrul operațiunii, forțele americane au lansat un total de 14 bombe antibuncăr asupra instalațiilor nucleare de la Fordo și Natanz, sprijiniți de Israel. De asemenea, un submarin american a tras rachete de croazieră Tomahawk către un alt sit nuclear din Isfahan, utilizând în total 75 de rachete și bombe de precizie.
Pete Hegseth, secretarul american al Apărării, a declarat că atacul a avut un impact semnificativ asupra programului nuclear iranian, fără a răni trupe sau civili iranieni.
Instalația Fordo, esențială pentru programul nuclear al Iranului, a fost ținta principală, fiind situată la o adâncime considerabilă sub un munte. Imaginile satelitare au confirmat utilizarea bombelor penetrante GBU57 în atacuri.
În acest context, discuțiile politice din SUA sunt intense. Unii congresmeni contestă legalitatea atacului, argumentând că președintele nu avea autoritatea de a acționa fără aprobat de la Congres. Pe de altă parte, alții, inclusiv vicepreședintele JD Vance, susțin că atacul a fost o mișcare legitimă în lupta împotriva programului nuclear iranian.
În urma atacurilor, Iranul a ripostat prin lansarea de rachete către Israel, provocând daune semnificative, dar cu un număr relativ scăzut de răniți. Teheranul a avertizat, de asemenea, că va viza interesele americane din Orientul Mijlociu, inclusiv bazele militare din regiune.
