În acest an, industria aviației din Rusia a livrat doar un singur avion comercial din cele 15 planificate, conform datelor recent publicate. Această stagnare se datorează sancțiunilor impuse de Occident, care au afectat grav accesul la componente esențiale și la tehnologie, conducând astfel la o oprire a producției.
De la începutul conflictului din Ucraina, în februarie 2022, sancțiunile au avut un impact major asupra sectorului aviatic rus, care se bazează în principal pe aeronavele produse de Airbus și Boeing. Companiile aeriene din Rusia s-au văzut nevoite să adopte rute indirecte pentru a obține piesele necesare, complicând astfel operațiunile de zbor.
O sursă din industria aviatică a declarat că lipsa de componente, tehnologie și personal specializat va necesita ani, chiar decenii, pentru a restitui capacitatea de producție a țării. Această situație este agravată de dependența Rusiei de avioanele comerciale pentru transportul de marfă și pasageri, având în vedere dimensiunile sale geografice uriașe.
Recent, au avut loc incidente tragice care au subliniat deteriorarea flotei aeriene rusești. De exemplu, un avion din perioada sovietică s-a prăbușit, provocând moartea tuturor celor 48 de persoane aflate la bord. În plus, un atac cibernetic a dus la suspendarea operării mai multor aeronave ale companiei Aeroflot.
Industria aviației se confruntă cu provocări financiare majore, iar dobânzile ridicate au dus la o scădere semnificativă a producției, afectând și alte sectoare economice. De exemplu, în 2021, Rusia a adăugat 52 de avioane comerciale flotei sale, dar în ultimii doi ani, numărul acestora a fost considerabil mai mic.
Guvernul rus a revizuit constant obiectivele de producție, reducându-le drastic, iar conglomeratul de stat Rostec nu a reușit să respecte termenele de livrare anunțate. De asemenea, avioanele de nouă generație, cum ar fi MC-21, întâmpină dificultăți din cauza greutății sporite cauzate de utilizarea exclusivă a componentelor rusești.
În ciuda eforturilor de a dezvolta producția internă, Rusia continuă să fie dependentă de importurile externe, utilizând intermediari din țări precum Turcia și China pentru a obține piese necesare. Acest sistem paralel de importuri a devenit o practică obișnuită, în ciuda restricțiilor internaționale.
