Liderul rus, care a propus „negocierile directe” la sfârșitul săptămânii trecute, nu va participa personal la o întâlnire cu omologul său ucrainean, dar afirmă că dorește reluarea discuțiilor din martie 2022. Atunci, susține el, rușii și ucrainenii erau pe punctul de a semna un acord de pace, însă delegația ucraineană a părăsit brusc întâlnirea la îndemnul fostei administrații americane conduse de Joe Biden. În acest context, Reuters conturează posibilele aspecte ale unui acord de pace și pericolele pe care le implică, conform News.ro.
Garanții de securitate
Ucraina, care a fost supusă unei invazii pe scară largă în 2022 și a suferit anexarea unilaterală a Crimeei de către Rusia în 2014, subliniază necesitatea unor garanții de securitate din partea marilor puteri, în special din partea Statelor Unite.
Ucraina își dorește mai mult decât ceea ce prevedea Memorandumul de la Budapesta din 1994, care stipula că Rusia, SUA și Marea Britanie vor respecta suveranitatea Ucrainei și se vor abține de la utilizarea forței împotriva acesteia. Conform acelui acord, puterile s-au angajat să se adreseze Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite în cazul unui atac asupra Ucrainei.
Problema, spun surse implicate în discuții, este că orice garanție de securitate care implică forță ar putea implica Occidentul într-un potențial război viitor cu Rusia, iar o garanție fără forță ar lăsa Ucraina vulnerabilă.
Propuneri preliminare pentru un acord de pace
Conform propunerilor preliminare pentru o posibilă înțelegere de pace, diplomații au discutat despre o „garanție de securitate robustă”, inclusiv, eventual, un acord similar cu Articolul 5 din Tratatul NATO. Acest articol obligă aliații să se apere reciproc în caz de atac, deși Ucraina nu este membră a alianței.
Ca parte a acordului eșuat din 2022, Ucraina ar fi fost dispusă să accepte neutralitatea permanentă în schimbul unor garanții de securitate din partea celor cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU: Marea Britanie, China, Franța, Rusia și Statele Unite, dar și din partea altor țări precum Belarus, Canada, Germania, Israel, Polonia și Turcia. Oficialii de la Kiev afirmă că prevederea referitoare la neutralitatea Ucrainei este o linie roșie pe care nu o vor depăși.
NATO și neutralitatea
Rusia a declarat în mod repetat că o posibilă aderare a Kievului la NATO a fost o cauză a conflictului și că este inacceptabilă, insistând asupra necesității ca Ucraina să rămână neutră, fără baze străine. Zelenski a subliniat că nu este treaba Moscovei să decidă asupra alianțelor Ucrainei.
La summitul de la București din 2008, liderii NATO au convenit că Ucraina și Georgia vor deveni, într-o zi, membre ale alianței. În 2019, Ucraina și-a modificat Constituția pentru a se angaja pe calea aderării la NATO și Uniunea Europeană.
Trimisul SUA, generalul Keith Kellogg, a afirmat că aderarea Ucrainei la NATO este „exclusă”. De asemenea, președintele Donald Trump a declarat că sprijinul anterior oferit de SUA pentru aderarea Ucrainei la NATO a contribuit la izbucnirea războiului.
Aspecte teritoriale
Moscova controlează aproximativ o cincime din Ucraina și susține că acest teritoriu face parte oficial din Rusia, o poziție pe care majoritatea țărilor nu o acceptă. Rusia a anexat unilateral Crimeea în 2014, iar forțele ruse controlează aproape tot Luhanskul și mai mult de 70% din regiunile Donețk, Zaporojie și Herson.
În cele mai detaliate propuneri publice de pace ale lui Putin, prezentate în iunie 2024, a fost afirmat că Ucraina trebuie să se retragă din toate aceste regiuni, inclusiv din zonele care nu sunt în prezent sub controlul Rusiei.
Conform unui proiect de plan de pace elaborat de administrația Trump, SUA ar recunoaște de jure controlul Rusiei asupra Crimeei și de facto controlul asupra Luhanskului și a unor părți din Zaporojie, Donețk și Herson, în timp ce Ucraina ar recâștiga teritoriul din regiunea Harkov.
Ridicarea sancțiunilor
Rusia își dorește ridicarea sancțiunilor occidentale, dar este sceptică în legătură cu posibilitatea ca acestea să fie eliminate în curând. Chiar dacă SUA ar decide să ridice sancțiunile, sancțiunile impuse de Uniunea Europeană și alte state, cum ar fi Australia, Marea Britanie, Canada și Japonia, ar putea rămâne în vigoare pentru mulți ani.
Ucraina, pe de altă parte, dorește ca aceste sancțiuni să rămână active. Se pare că guvernul SUA analizează posibilitățile de a reduce sancțiunile asupra sectorului energetic al Rusiei, ca parte a unui plan mai amplu pentru a permite o ridicare rapidă a acestora, în cazul în care Moscova acceptă să pună capăt războiului din Ucraina.
Reconstrucția Ucrainei
Reconstrucția Ucrainei va costa sute de miliarde de dolari, iar puterile europene doresc să utilizeze o parte din activele suverane rusești înghețate în Occident pentru a sprijini Kievul. Rusia consideră că această propunere este inacceptabilă, dar ar putea fi de acord să se utilizeze 300 de miliarde de dolari din activele înghețate pentru reconstrucția Ucrainei, insistând că o parte din acești bani trebuie să fie cheltuiți pe teritoriul controlat de forțele Moscovei.
Ucraina dorește ca toate cele 300 de miliarde de dolari din activele sechestrate să fie direcționate exclusiv către reconstrucția postbelică.
