Miniștrii de interne, pregătire civilă și reziliență din Belgia, Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Olanda și Suedia au difuzat un text prin intermediul surselor diplomatice, subliniind «urgența imediată» de a asigura o Uniune Europeană «pregătită și rezilientă».
În declarația lor, se menționează că UE trebuie, «în mod individual și colectiv, să adopte măsuri suplimentare» în fața «amenințărilor în creștere», incluzând amenințările militare, hibride, teroriste și infracționale.
Amenințări externe și crize transfrontaliere
Declarația subliniază, de asemenea, manipularea din exterior, interferența și alte «întreruperi» cauzate de dezastre naturale sau provocate de om, «în contextul evenimentelor geopolitice și climatologice», evidențiind necesitatea unei abordări care să implice întreaga societate.
Țările semnatare recunosc că pregătirea și reziliența sunt competențe ale statelor membre, dar reamintesc că «crizele au devenit din ce în ce mai transfrontaliere și intersectoriale» și că complexitatea lor crește, la fel ca și nevoia unei acțiuni europene coordonate.
Consolidarea acțiunilor comune
Semnatarii afirmă că «ritmul acțiunilor noastre» ar trebui să se alinieze cu urgența provocărilor cu care ne confruntăm. Cele opt țări subliniază că o consolidare a pregătirii și a rezilienței UE necesită eforturi din partea statelor membre și a instituțiilor europene, angajându-se să consolideze acțiunile necesare.
În acest sens, se angajează să lucreze pentru o abordare multidisciplinară coordonată, «dezvoltând și implementând o agendă comună de coaliție». Astfel, își vor concentra eforturile pe împowerment-ul cetățenilor, ca esență a pregătirii și a rezilienței, printr-o abordare intersectorială care abordează toate pericolele existente.
Evaluarea riscurilor ca prioritate
Se discută, de asemenea, despre optimizarea și integrarea evaluării riscurilor și amenințărilor în vederea unei integrări într-o evaluare cuprinzătoare la nivel european, care să conducă la o “percepție comună” și la o pregătire mai bună.
În final, declarația se referă la necesitatea unei conștientizări a situației și a unei gestionări eficiente a crizelor în cadrul țărilor membre și la nivelul UE, printr-un schimb mai mare de informații și întărind instrumentele deja existente, precum Centrul de Coordonare a Răspunsului la Situații de Urgență al UE.
