Senatul italian a adoptat recent un proiect de lege crucial, cu 81 de voturi pentru și 51 împotrivă, în cadrul eforturilor premierului Giorgia Meloni de a întări securitatea energetică. Această lege a fost deja aprobată și de Camera Deputaților și stabilește un cadru legal pentru dezvoltarea tehnologiilor nucleare de nouă generație.
Guvernul va avea un termen de 12 luni pentru a emite acte normative care să reglementeze autorizarea reactoarelor nucleare, standardele de siguranță și gestionarea deșeurilor radioactive. Această decizie marchează o întoarcere la energia nucleară pentru Italia, care a renunțat la acesta prin referendumuri naționale după accidentele de la Cernobîl și Fukushima.
Ministrul Mediului, Gilberto Pichetto Fratin, a caracterizat votul ca un moment istoric pentru țară, subliniind că energia nucleară, integrată cu sursele regenerabile, poate contribui semnificativ la securitatea energetică.
Guvernul Meloni consideră că creșterea cererii de electricitate și obiectivele climatice, accentuate de conflictul din Ucraina, justifică revenirea nucleare. În locul reactoarelor mari, se pune accent pe reactoare modulare mici (SMR), considerate mai sigure și rapide de construit.
Legislația aprobată nu autorizează însă construcția imediată a reactorilor, ci oferă baza necesară pentru proiecte viitoare. Italia a operat odată patru reactoare nucleare, dar programul a fost încheiat în 1987. De atunci, țara s-a bazat pe energie importată, devenind unul dintre cei mai mari consumatori europeni de electricitate din surse nucleare externe.
Recent, acceptarea energiei nucleare a crescut, un sondaj indicând că 55% dintre italieni susțin construirea de centrale nucleare moderne. Cu toate acestea, există încă obstacole importante, inclusiv lipsa unui depozit național permanent pentru deșeurile radioactive și opoziția comunităților locale la proiectele viitoare.
Criticii subliniază, de asemenea, costurile ridicate de construcție ale noilor reactoare, estimările indicând între 3 și 6 miliarde de euro pentru un reactor modular de 300 de megawați. Deși cadrul legislativ este un pas pozitiv, investitorii privați ar putea fi reticenți, iar Italia ar putea beneficia mai mult de pe urma măsurilor deja disponibile pentru reducerea costurilor energiei.
