Oficialii din Franța au declarat că Dassault Aviation dispune de expertiza necesară pentru a dezvolta un nou avion de luptă, chiar și în absența colaborării cu Germania. Aceștia subliniază importanța unui ecosistem de subcontractori europeni pentru a susține proiectul.
Tensiunile dintre Paris și Berlin au crescut, iar Germania explorează opțiuni alternative, inclusiv colaborarea cu Suedia sau Marea Britanie. Această deschidere sugerează că ambele părți nu sunt dispuse să continue parteneriatul cu orice cost.
Un aspect esențial al negocierilor este controlul asupra proiectului. Dassault Aviation își dorește o influență mai mare în procesul de dezvoltare a avionului de generație nouă (NGF), avertizând că actuala structură de conducere ar putea duce la întârzieri inacceptabile, având în vedere că acest avion face parte din strategiile de descurajare nucleară ale Franței.
Termenul limită pentru finalizarea proiectului este anul 2040, când noul avion ar trebui să înlocuiască modelele Rafale și Eurofighter. Franța consideră că această dată este crucială pentru securitatea sa strategică și nu este dispusă la modificări în calendar.
Un alt punct de divergență este greutatea avionului. Franța propune un model de 15 tone, care să fie operabil pe portavioane, în timp ce Germania preferă o variantă mai grea, de 18 tone, axată pe superioritate aeriană.
Pe lângă aspectele tehnice, schimbările politice din Franța, inclusiv numirea unui nou ministru al apărării, complică și mai mult negocierile. Fostul ministru, Sébastien Lecornu, a fost considerat un mediator eficient între Dassault și Airbus.
Pentru a evita stagnarea proiectului, Franța a propus o redistribuire a responsabilităților, astfel încât să aibă o pondere mai mare în cadrul NGF, iar Germania și Spania să beneficieze de avantajele în alte componente. Cu toate acestea, diferențele de viziune și interese continuă să afecteze viitorul programului FCAS.
