Scutul antirachetă, cunoscut sub denumirea de 'Domul de Aur', a fost proiectat pentru a proteja împotriva rachetelor intercontinentale, având o complexitate mai mare decât sistemele existente în Israel, precum 'Domul de Fier'. Acesta este considerat un 'sistem al sistemelor', având mai multe straturi, inclusiv unul orbital, care utilizează tehnologie netestată.
Implementarea acestui sistem implică desfășurarea sateliților care trebuie să intercepteze rachetele inamice într-un interval foarte scurt de timp, de aproximativ 3-5 minute, ceea ce complică semnificativ procesul. Potrivit experților, pentru a intercepta eficient rachetele, ar fi necesari mii de sateliți, iar în cazul unui atac masiv, acest număr ar trebui să fie multiplicat.
Criticii subliniază că scutul ar putea deveni o metodă ineficientă de apărare, fiind susceptibil la saturația sistemului de către inamic sau la atacuri directe asupra sateliților. Istoricul programelor de apărare antirachetă, care au fost abandonate după cheltuieli uriașe, stârnește îngrijorări cu privire la viabilitatea acestui nou proiect.
De asemenea, se estimează că bugetul alocat pentru 'Domul de Aur' ar putea ajunge la 542 de miliarde de dolari pe parcursul a două decenii, făcându-l cel mai costisitor sistem de apărare antirachetă aprobat vreodată.
Experții avertizează că un astfel de sistem ar putea transforma spațiul într-un câmp de luptă, contrar tratatelor internaționale, și ar putea conduce la o cursă a înarmărilor. În plus, absența vulnerabilității reciproce ar putea diminua descurajarea atacurilor din partea altor puteri globale.
