În contextul noilor tarife implementate de administrația Trump, tot mai multe companii apelează la strategii de "inginerie a tarifelor". Această practică legală permite firmelor să modifice produsele pentru a se încadra în categorii vamale mai favorabile, ceea ce le ajută să economisească la impozite.
Un exemplu al acestei strategii este furnizorul de încălțăminte Converse, care a adăugat material de pâslă la pantofii săi All Star, reclassificându-i astfel ca papuci pentru a beneficia de taxe mai mici.
Columbia Sportswear a adoptat o abordare similară, adăugând buzunare cu fermoar la tricourile de damă pentru a le plasa într-o categorie cu impozite reduse.
Un caz notabil este cel al Snuggie, care a reușit să își reducă taxele cu aproape 50% după ce instanța a decis că produsul este o pătură și nu un articol vestimentar.
Există și modificări subtile dar eficiente; o companie a inclus zirconia pe insigne, reușind astfel să le clasifice ca bijuterii, evitând o taxă de 14%. De asemenea, un producător de hanorace a folosit bumbac în loc de materiale sintetice, economisind astfel 15% din taxe.
Totuși, linia dintre optimizare și fraudă este adesea neclară. Ford Motor a fost acuzată că importă furgonete ca vehicule de pasageri, doar pentru a le transforma ulterior în vehicule comerciale, ocolind astfel un tarif de 25%. Această practică a fost catalogată drept "artificiu" de către autoritățile competente.
În industriile cu reglementări stricte, precum automobilele sau dispozitivele medicale, modificările sunt mai complexe, necesitând validări și certificări ce pot dura până la doi ani.
În ciuda riscurilor, ingineria tarifelor rămâne o soluție eficientă pentru companiile care doresc să își reducă costurile de import în fața unui climat comercial tot mai restrictiv.
