Țările europene se confruntă cu provocări economice și de securitate, rezultatul unor decizii luate în trecut. Reducerea bugetelor pentru apărare după Războiul Rece a condus la o dependență de forțele armate americane, iar renunțarea la energia rusească a forțat Europa să se orienteze spre gazul natural lichefiat din SUA.
Un oficial al Comisiei Europene a declarat, sub protecția anonimatului, că discuțiile nu au fost niciodată despre alegerea unui acord ideal, ci despre găsirea unui compromis mai acceptabil, numit „mai puțin rău”. Această abordare este descrisă ca un „realism strategic”.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, s-a confruntat cu o marjă de manevră limitată în negocierile cu administrația Trump, ceea ce a stârnit critici. Detaliile acordului au fost considerate vagi, iar mulți au acuzat UE că s-a conforma unei viziuni comerciale mai degrabă agresive.
Diferențele de putere au fost evidente în momentul întâlnirii liderilor în Scoția, unde echipa lui von der Leyen a utilizat avioane mici, în contrast cu sosirea lui Trump la bordul Air Force One, însoțit de avioane de vânătoare.
Criticile din partea politicienilor europeni au fost severe. Premierul francez François Bayrou a numit acordul „o supunere”, iar ministrul german de finanțe, Lars Klingbeil, l-a descris ca fiind „slab”. Fosta comisară europeană pentru comerț, Cecilia Malmström, a afirmat că UE a cedat la șantajul lui Trump, ceea ce a dus la o nouă ordine comercială.
Analizând reacțiile, analiștii economici s-au arătat mai optimiști. Banca de investiții Goldman Sachs a declarat că acordul reprezintă cel mai bun rezultat posibil pentru Europa, în timp ce Deutsche Bank a subliniat că acesta a evitat cele mai grave scenarii economice.
