Odată cu preluarea mandatului de președinte al Statelor Unite, Donald Trump a devenit o voce de referință în domeniul economic. Strategia sa economică se bazează pe impunerea de tarife asupra importurilor, având scopul de a acoperi, cel puțin parțial, deficitul bugetar de aproape două trilioane de dolari al celei mai mari economii din lume. Declarațiile recente ale noului președinte american au generat fluctuații semnificative în prețul activelor, inclusiv al aurului. În luna aprilie a acestui an, prețul aurului a variat între un record istoric de 3.163 de dolari pe uncie troy și 2.960 de dolari pe uncie troy, evidențiind o fluctuație de peste 6% într-un interval de timp scurt.
De ce băncile centrale preferă aurul
Conform unui sondaj realizat de Consiliul Mondial al Aurului în iunie 2024, cel mai frecvent motiv pentru care băncile centrale dețin aur este lipsa riscului de pierdere a investiției, conform specialiștilor companiei.
„Aurul fizic - sub formă de lingouri sau monede - nu prezintă un risc de contrapartidă, spre deosebire de active precum obligațiunile sau acțiunile. Odată ce tranzacția a fost finalizată, aurul devine proprietatea cumpărătorului. Alte motive includ performanța aurului în perioade de criză și protecția împotriva inflației”, afirmă Victor Dima, managerul Departamentului de Trezorerie Tavex România, citat în comunicat.
În discuția despre motivele pentru care Banca Națională a României nu își extinde rezervele de aur, spre deosebire de Polonia, Cehia și Ungaria, care a depășit România în ceea ce privește rezervele de aur în septembrie 2024, BNR a explicat că strategia sa vizează asigurarea lichidității piețelor financiare, în special a celor valutare. Astfel, BNR a reușit să mențină, în mod artificial, cursul de schimb EUR/RON în jurul valorii de 4,97. Din iulie 2024, prețul aurului a crescut cu peste 27%. Între timp, Banca Națională a Poloniei a achiziționat 103 tone de aur, mărind ponderea rezervelor de aur în totalul rezervelor internaționale la aproape 21%. România deține în prezent 103,6 tone de aur, reprezentând 9,5% din rezervele BNR.
Românii păstrează aurul ca investiție pe termen lung
Cantitatea de aur achiziționată de români a crescut cu aproximativ 65% în primul trimestru al acestui an față de T1 2024. Această tendință se datorează mai multor factori.
„Asistăm la o dezvoltare a pieței aurului de investiții în România. Tot mai mulți investitori aleg să includă aurul în portofoliile lor de investiții. Creșterea neobișnuită a prețului aurului din ultimul an a fost un motor important. De asemenea, observăm o scădere a cantității de aur de investiții vândută de români, ceea ce este un semn pozitiv. Românii încep să înțeleagă că, deși prețul aurului a crescut semnificativ, viitorul poate aduce randamente și mai mari”, a adăugat Victor Dima.
În prezent, românii care vând aur sunt, în general, cei care dețin bijuterii. Cantitatea de aur sub formă de bijuterii vândută de români către Tavex România a crescut cu aproape 170% în T1 2025, comparativ cu primele trei luni din 2024. Motivul principal este creșterea prețului metalului galben.
Analiza face referire la anul 1944, când 44 de țări occidentale au convenit să stabilească un regim de cursuri de schimb valutar fixe (acordul de la Bretton Woods). Fiecare țară urma să stabilească un curs fix față de dolarul american, cu o fluctuație permisă de doar 1%. În schimb, dolarul american a fost fixat de aur la o rată de 35 de dolari pentru o uncie de aur (31,1 grame).
Sistemul a stabilit, dincolo de aceste cursuri, și infrastructura sistemului financiar global prin crearea a două instituții: Fondul Monetar Internațional și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (cunoscută ulterior ca Banca Mondială). Întregul sistem a funcționat atât timp cât SUA a finanțat reconstrucția economiilor internaționale după cel mai devastator război din istorie.
Problemele au început să apară atunci când țările semnatare ale acordului de la Bretton Woods au început să convertească din ce în ce mai mulți dolari în aur.
Între 1944 și sfârșitul anilor 1960, rezervele de aur ale SUA s-au înjumătățit, destabilizând întregul sistem. Astfel, la 15 august 1971, președintele american Richard Nixon a pus capăt convertibilității dolarului american în aur.
Perspective asupra dolarului american
Într-o lucrare publicată în noiembrie 2024, Stephen Miran, consilier pe politici economice al lui Donald Trump, a explicat că dolarul american este, în prezent, supraevaluat în raport cu alte valute. Din acest motiv, SUA nu ar fi suficient de competitivă pentru a exporta bunuri către alte țări.
„Sub actualul sistem, Statele Unite exportă dolari și obligațiuni guvernamentale esențiale pentru piețele financiare globale, primind în schimb bunuri de consum. Aceasta ridică două probleme. În primul rând, actualul sistem avantajează doar pe cei bogați, cei care sunt prezenți pe burse. A doua problemă se referă la faptul că o parte semnificativă a industriei manufacturiere din SUA a fost mutată în China, Mexic sau alte țări cu costuri de muncă mult mai reduse, ceea ce afectează competitivitatea economiei americane”, susține Miran.
Acesta propune trei soluții pentru aceste probleme. Prima soluție implică utilizarea tarifelor ca levier pentru a negocia cu țările care dețin datorii semnificative ale SUA, în vederea acceptării unei devalorizări a dolarului, similar cu Acordul Plaza din 1985. A doua soluție constă în negocierea datoriei prin amenințarea cu reducerea prezenței militare a SUA în țările partenere. A treia soluție este restructurarea datoriei publice, care ar putea include întârzieri în plățile dobânzilor sau extinderea maturității obligațiunilor pe 50 sau chiar 100 de ani.
Potrivit lui Miran, aceste soluții, implementate separat sau împreună, ar putea reduce riscul Statelor Unite de a intra într-o spirală a datoriei, în încercarea de a menține dolarul ca valută de rezervă internațională, subliniază analiștii Tavex România.
